De ce Banca Națională din nou și-a majorat rezervele valutare

Banca Națională a Moldovei (BNM) din nou a declarat cu mîndrie despre majorarea rezervelor valutare, care au depășit pragul istoric de 2,5 mld. dolari SUA. Concomitent, pe parcursul ultimii luni, leul s-a depreciat cu 5% față de principalele valute mondiale. BNM și Guvernul declară că toate acestea au drept scop protejarea producătorilor autohtoni și sporirea potențialului de export al economiei.

Ce s-a întîmplat în realitate?

Succint vorbind, Moldova a primit noi tranșe de peste hotare, pe care Guvernul, în conformitate cu legislația în vigoare, este obligat să le vîndă pe piața internă, să obțină lei și să cheltuie pe piața internă doar valuta națională. Cu alte cuvinte, într-o perioadă scurtă de timp, pe piața internă apare un volum mare de valută străină. După idee, acest fenomen trebuie să sporească cererea față de lei și să consolideze semnificativ valuta națională.

Însă situația este diametral opusă și leul slăbește. De exemplu, aveți 100 de euro, pe care îi puteți vinde la cursul de 16 lei pentru 1 leu, obținînd 1600 de lei. Cu această sumă pueți cumpăra 16 kg de salam la prețul de 100 de lei pentru 1 kg. Peste 15 zile cursul s-a majorat pînă la 17,0 și cu 100 de euro puteți procura deja 17 kg de salam. Însă această situația nu va dura prea mult, pentru că producătorul care procură învelișul, pielițele, ambalajul și majoritatea ingredientelor cu valută străină peste o lună va ridica prețul pînă la 110 lei pentru 1 kg.

Exact la fel procedează și Guvernul, care convine cu BNM, care într-un termen scurt ”din aer” emite bani suplimentari, slăbește leul și cumpără de la Guvern valuta străină venită sub formă de credite și asistență la un curs de 17 lei, de exemplu. Dacă e să convertim, de exemplu, 100 mil. euro din creditele și grantele străine la cursul de 16 lei, vom obține 1,6 mld. lei, iar la cursul de 17 lei – 1,7 mld. lei. Astfel, ”din aer” pot fi obținute 100 mil. lei, care pot fi cheltuite pentru acoperirea unor găuri (sau alte scopuri), iar la sfîrșit de an de anunțat despre supraîmplinirea planului de acumulări la buget. Iar valuta cumpărată de la Guvern Banca Națională o depozitează sub formă de rezerve în băncile străine, practic pentru totdeauna, cu o rată a dobînzii mizeră. Astfel, asistența străină pleacă acolo de unde a venit. De menționat, că această schemă a fost inventată nu de astăzi. Acest know how a fost folosit de BNM și diferite Guverne moldovenești pe parcursul ultimilor 15 ani.

Cu ce rămîne Republica Moldova în sfîrșitul acestui combinații:

1. Creșterea datoriei față de statele străine, organizațiile financiare internaționale și bănci, pe care urmează să o achite generațiile următoare de moldoveni.

2. Majorarea prețului de cost al producției întreprinderilor autohtone, majoritatea cărora activează în condiții de cooperare internațională.

3. Scăderea capacității de cumpărare a majorității popiulației, care primește salariul în lei, nu în euro. De exemplu, dacă aveți un salaiu lunar de 4400 lei și anterior puteți procura 44 kg de salam, peste o lună veți putea cumpăra doar 40 kg.

4. Pe piață au fost injectați lei în plus, iar valuta cumpărată este restituită străinilor în loc să lucreze în beneficiul economiei naționale. Pentru blocarea leilor emiși Guvernul va fi nevoit să ”preseze” businessul și persoanele fizice, storcînd din ei impozite, iar BNM va majora ratele pe sistemul bancar.

5. Creșterea dependenței Guvernului față de factorul extern, care în loc să se ocupe de dezvoltarea economiei cerșește bani peste hotare. Unul din rezultatele acestei dependențe este cererea FMI privind creșterea nelimitată a rezervelor valutare ale BNM și restituirea, în așa fel, a banilor practic imediat după primire.

6. Raportarea unei noi istorii de succes de către autorități.

În Moldova sîntem lipsiți cu finețe de banii noștri, lăsîndu-ne lei goi, însă se raportează despre succese.

Domnilor, poate e destul de prostit lumea sau de acceptat să fiți prostiți? Poate a venit timpul de a se ocupa real de dezvoltarea acestui stat?

Vasile Balan

Sursa

Ce a văzut Leancă şi nu a observat Filat?

Zilele acestea, prin mediile de informare au fost vehiculate zvonuri privind posibilele remanieri în cadrul Guvernului Leancă. O agenţie de ştiri a lansat informaţia cum că ministrul Afacerilor Interne, Dorin Recean, şi vicepremierul responsabil de reintegrarea ţării, Eugen Carpov, ar fi dispuşi să renunţe la funcţiile deţinute, optând pentru o carieră în diplomaţie.

Astfel, s-a spus că Eugen Carpov ar putea fi numit ambasador al Republicii Moldova în Qatar, unde ţara noastră ar urma să-şi deschidă o misiune diplomatică. Drept argument pentru această supoziţie a fost invocat şi faptul că, anterior, Carpov a condus delegaţia guvernamentală care a întreprins o vizită de lucru în statul respectiv.

Potrivit aceleiaşi surse, în cadrul instituţiei conduse de Recean s-ar vorbi, de asemenea, de mai mult timp despre faptul că acesta ar intenţiona să renunţe la fotoliul de ministru, pentru a conduce una dintre misiunile diplomatice ale Republicii Moldova de peste hotare. După cum e la modă în ultima perioadă, ministrul a clarificat situaţia pe o reţea de socializare. „Răspunsul este nu”, a scris Recean pe pagina sa de facebook. Dar, cine ştie, dacă patria o va cere, ministrul ar putea da, până la urmă, şi un răspuns afirmativ.

Şi dacă despre aceste schimbări se discută doar la nivel de zvonuri, revenirea la Guvern a fostului premier Ion Sturza pare să fie o certitudine. Marţi, 19 iunie, şeful Cabinetului de Miniştri a anunţat că Sturza a acceptat să conducă Consiliul Economic de pe lângă prim-ministru, organul respectiv urmând să fie lansat cu susţinerea Băncii Europene pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. Membrii Consiliului vor fi numiţi de premier, din el făcând parte experţi economici, reprezentanţi ai mediului de afaceri şi asociaţiilor de business, ai organizaţiilor internaţionale care activează în domeniul reformării mediului de afaceri şi a instituţiilor statului.

Consiliul Economic ar urma să atragă investiţii străine, să contribuie la crearea unui climat mai propice pentru mediul de afaceri, să sporească competitivitatea producătorilor autohtoni, să creeze noi locuri de muncă, să contribuie la înlesnirea activităţilor comerciale, la îmbunătăţirea infrastructurii etc., ceea ce ar trebui să ducă, în cele din urmă, la ameliorarea situaţiei economice a Republicii Moldova.

„Nu pot fi miracole într-o perioadă foarte scurtă de timp, dar, totodată, suntem optimişti. Prin crearea unui mediu de afaceri mult mai liber, cu constrângeri mai puţine, cu presiunea mai mică din partea instituţiilor statului, cu diminuarea barierelor care există în calea investitorilor, va fi posibilă crearea de noi locuri de muncă, aceasta fiind o prioritate a Guvernului”, a punctat prim-ministrul.

Ion Sturza a precizat şi el că a acceptat, în principiu, propunerea lui Iurie Leancă, urmând să fie puse la punct detaliile, inclusiv cele ce ţin de delimitarea competenţelor.

Consiliul, de fapt, nu este o noutate. Respectivul organ consultativ a fost instituit încă în august 2011 printr-o hotărâre a Guvernului Filat şi îşi propunea realizarea unor planuri măreţe. Consiliul Economic trebuia să faciliteze dialogul între reprezentanţii comunităţii de afaceri şi formatorii de politici, în scopul dezvoltării unui climat socioeconomic prielnic, a unui mediu de afaceri transparent, nediscriminatoriu şi favorabil investiţiilor. În ciuda acestor declaraţii solemne, organismul nu a fost funcţional şi a sucombat din faşă, iar obiectivele propuse au rămas doar la nivel de intenţie.

Iurie Leancă a mărturisit că din perspectiva de prim-ministru, lucrurile din cadrul guvernării se văd complet altfel: “Am aflat multe lucruri noi şi interesante. Totodată, m-am convins de faptul că sunt interese ascunse, că funcţionarii urmăresc anumite scopuri atunci când iau decizii. Sper foarte mult că intensificarea luptei contra corupţiei şi reforma justiţiei ne vor permite să depăşim aceste fenomene negative şi să putem crea o economie eficientă şi competitivă”.

Putem califica această declaraţie drept o primă săgeată, uşor otrăvită, a noului prim-ministru îndreptată în direcţia şefului său de partid. Pentru că, în acest context, apare inevitabila întrebare: de ce nu i s-a arătat, în trei ani, lui Vladimir Filat situaţia aşa cum a văzut-o Leancă în doar câteva săptămâni? Cum de nu a observat şeful PLDM „lucrurile interesante şi interesele ascunse” din cadrul guvernării?

Va avea Consiliul reanimat, prezidat de Ion Sturza, mai mulţi sorţi de izbândă? Va reuşi, aşa cum îşi doreşte premierul, să creeze un mediu de afaceri „mult mai liber, cu constrângeri mai puţine, cu presiunea mai mică din partea instituţiilor statului, cu diminuarea barierelor care există în calea investitorilor” sau va avea soarta celui instituit de Filat? Şi prin ce l-a cucerit pe Sturza oferta lui Leancă şi de ce a decis anume acum să se implice în politica de pe „malul Bâcului”?

Într-un interviu de acum aproape un an, ex-premierul Ion Sturza afirma următoarele: „Economia R. Moldova a fost întotdeauna pe butuci. Ea nici nu s-a ridicat de pe butucii ceia. Şi trebuie să o spunem absolut sincer. Ea, din ultimele răsputeri, exploatează resursele care mai sunt: fie ele resursele pământului, fie ele resursele industriei (rămăşiţele), fie banii gastarbaiterilor. Din păcate, Moldova nu are combustibilul necesar, ca să facă acea creştere economică, care ne-ar permite nouă să soluţionăm şi problemele sociale”. Combustibil, în opinia lui Sturza, însemnând investiţii şi inteligenţă. A identificat cumva Sturza, între timp, sursa „combustibilului”? Şi crede el că va reuşi, în scurta perioadă care a mai rămas până la capătul acestei guvernări, să ridice ţara de pe butuci? Sau există şi alte resorturi pentru implicarea sa în politica de la Chişinău şi sprijinirea Cabinetului condus de Iurie Leancă?

Ioana FLOREA

Sursa

„Dacă vreți, vă dau otravă din Ucraina!”

Piața noastră agricolă, oriunde ai călca cu piciorul - fie cea din Chișinău sau din oricare altă localitate a Moldovei -, este invadată de produse turcești, italiene, poloneze, de regulă, supraîncărcate cu nitrați și de o calitate îndoielnică. 

Nu am și nici n-am avut niciodată ceva împotriva comercializării legumelor, fructelor și altor produse străine pe piața noastră. Mă rog, m-aș bucura și eu dacă aș afla că, într-o bună zi, voi găsi la vitrinele magazinelor noastre ceapă verde sau uscată, usturoi, mere, pere, struguri, de origine autohtonă, păstrate în frigidere, nu însă produse alterate sau genetic modificate, care, de obicei, se vând pe piața de la Chișinău, aduse din țări străine de cele mai multe ori prin contrabandă.

De obicei, la Piața Centrală din Chișinău, precupeții se află în partea de jos, dinspre strada Tighina. Mai sus, spre strada Armenească, vând, ca întotdeauna, producătorii noștri sau rudele acestora. Sunt legume crescute în serele de la Dubăsarii Vechi, Criuleni, Molovata, Băcioi sau alte localități din preajma orașului. Adică, sunt fermierii băștinași, pe care ne străduim să-i promovăm. Alta e situația, atunci când cobori în partea din vale a pieței. Aici și prețurile sunt mai usturătoare. Nu-i vorbă, precupeții, în principiu, sunt amabili, dar nu-s lipsiți nici de simțul umorului. Bunăoară, când îi întrebi de unde sunt roșiile sau castraveții, ei îți răspund cu subînțeles: „Dar de unde ați dori să fie?”.

Așa cum știam, fiecare precupeț ascunde originea mărfii pe care o vinde la Chișinău. Nu știm cu ce se ocupă agențiile de protecție a consumatorului, însă, dacă ar da câte o raită prin piețele de la noi, ar avea destul de lucru.

La Piața Centrală am dat de o femeie care vindea verdețuri din Italia. Doamna Maria mi-a povestit că, de obicei, procură marfa de la piața en-gros din strada Albișoara, de unde poți lua tot ce-ți dorește inima. Potrivit ei, dacă nu ai reușit, dis-de-dimineață, poți lua produse și de la cea Centrală, dinspre strada Armenească. „Am diferite verdețuri: rucola (unul dintre cele mai benefice zarzavaturi pentru sănătate), chinza, lola roșie, lola verde, spanac și alte delicii din bucătăria italiană. Ne bucurăm că, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori, suntem asaltați de restaurantele din Chișinău. Un kilogram de rucola, de exemplu, costă circa 300 lei”, ne-a mai spus vânzătoarea.

Am mers mai departe. Roșiile, castraveții, mărarul, pătrunjelul – toate de origine turcească. Am ajuns până la peștele proaspăt. La un moment dat, am întrebat de unde este. Răspunsul a fost același: „De unde doriți!”.

În centrul pieței, o precupeață striga întruna: „Luați otravă! Vă dau otravă!”, „De unde-i ea?”, o întreb. „Din Ucraina”, îmi răspunde femeia. Așa a fost, așa este, pe piața noastră moldovenească. Mâncăm cartofi și mere din Polonia, roșii și castraveți din Turcia, precum și alte fructe și legume asiatice.

Solicitat de TIMPUL, ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, Vasile Bumacov, ne-a spus că așa este de obicei în timpul iernii – pe piața noastră apar mai multe legume și fructe de origine străină. „Totul depinde de sezon. Când va veni primăvara, vom avea toate legumele de care avem nevoie. Noi încurajăm fermierii care construiesc sere. Însă nu putem lupta cu piața. Mai cu seamă că ne dorim să pătrundem pe cea europeană”, ne-a mai declarat ministrul Agriculturii.

Am părăsit piața, iar vocea femeii care vindea otravă îmi tot răsuna aievea. „Luați otravă! Vă dau otravă din Ucraina!”…

Un articol de: Nicolae Roibu

Sursa

Revoluția nu va fi televizată

Titlul acestui articol este inspirat de la o piesă semnată de poetul și muzicianul american Gil Scott-Heron.

Pe parcursul anilor, această piesă a devenit un simbol al revoluției spirituale din toată lumea. Orice revoluție începe de la tine, ne sugerează poetul american. Revoluția nu începe la guvern sau parlament, la Banca sau Televiziunea națională. Revoluția nu va fi transmisă în direct, nu va fi prezentată în prime-time și nu va îmbogăți pe nimeni. 

Au trecut patru ani de la evenimentele din aprilie 2009, evenimente pe care unii mai naivi le intitulează revoluție, iar alții mai realiști - circ de prost gust. Credeam și eu atunci, în aprilie 2009, că este vorba de revoluție. După patru ani, ne-am dat seama că n-am schimbat nimic atunci, că avem aceiași conducători corupți și trăim în aceeași mizerie. Așa că nu putem vorbi cu siguranță de o revoluție. Putem vorbi de tragedia națională a mii de tineri, tineri care au sperat într-un viitor luminos și s-au ales cu dosare penale și traume psihologice pentru tot restul vieții.

Pe la mijlocul săptămânii, Procuratura Generală a prezentat statistica dosarelor din 7 aprilie 2009. Tristă statistică, aș spune eu, chiar grotescă. Doar 14 polițiști au fost condamnați, și asta din cele câteva sute de plângeri. Mulți din cei torturați nici nu au îndrăznit să depună vreo plângere, pentru că trăiesc cu frica în sân și li se ridică părul măciucă la vederea unui polițist. Dar să revenim la statistica procuraturii. 14 polițiști au fost condamnați. Condamnați la ce? Știu că pentru furtul unui sac de cartofi faci cinci ani de pușcărie în Moldova. Câți ani de pușcărie faci dacă torturezi tineri și le distrugi viitorul? Câți ani de pușcărie faci dacă lovești copiii în cap cu bastonul și bocancii? Câți ani faci dacă sortești sute de tineri la o viață între paranoia și schizofrenie? Cine stă la dubă pentru moartea lui Valeriu Boboc? Nimeni nu a fost tras la răspundere, pentru că nu exisă suficiente probe. Nici pentru sutele de tineri care duc o viață de coșmar în urma torturilor nu a fost condamnat nimeni. Să vezi că torționarii erau mascați. Și cei care au dat ordin mascaților să acționeze oare tot erau mascați? Cu siguranță da, poartă până acum masca ipocriziei și a nesimțirii criminale. Se primblă în mașini de lux, își trimit odraslele la studii în străinătate și ne hrănesc cu statistici.

E tristă statistica aceasta, când mâna coruptului spală mâna torționarului și invers. Justiția din Moldova nu are nimic în comun cu legea. Poliția din Moldova nu mai seamănă deloc cu poliția, ci cu o organizație mafiotă. Cum să-i numim pe cei care fac astfel de justiție: procurori sau porcurori, judecători sau jecmănitori? În locul Procuraturii Generale, mi-ar fi fost rușine să scot la iveală o astfel de statistică. Și asta după patru ani de cercetări? Ce fel de justiție e asta, fraților? Ce fel de stat e ăsta în care polițiștii sunt criminali, torționari și traficanți de droguri? Cu un astfel de stat pornim noi în Europa? Opriți-vă, locul acestei pseudorepublici nu este în Europa, ci în groapa de gunoi a Europei, adică în fosta Uniune Sovietică. Asta în cazul în care nu organizăm o revoluție de la mic la mare, una care nu va fi televizată în mii de filmulețe propagandistice, una care ar aduce o schimbare atât de necesară în această țară. Iar Procuraturii Generale i-aș sugera să ascundă această statistică rușinoasăFF în semn de respect față de tinerii care trăiesc coșmarul torturii până acum.

Un articol de: Marin Basarab

Sursa: timpul.md

„Union Fenosa” scurtcircuitează buzunarele clienților

Majoritatea consumatorilor intră în primăvară cu buzunarele goale după ce facturile la agentul termic, apă sau curentul electric au stors implacabil bugetele familiale. 

Cei cu venituri mici riscă să intre automat în categoria datornicilor și să suporte consecințele, adică debranșarea. Deci, mai mulți bani în conturile companiilor…

Supărat că nu avea curent

Poliţiştii au anunțat, ieri, că au dat de urmele autorului alarmei false cu bombă de la „Gas Natural Red Union Fenosa” din luna martie curent. Acesta s-a dovedit a fi un chișinăuian în vârstă de 52 de ani, care munceşte în calitate de paznic la nişte garaje din sectorul Râşcani al capitalei. Bărbatul a mărturisit poliţiştilor că a recurs la gestul în cauză fiind supărat că timp de trei zile n-ar fi avut curent electric. În prezent, bărbatul este cercetat penal în stare de libertate pentru comunicarea mincinoasă cu bună ştiinţă despre actul de terorism. Dacă va fi găsit vinovat, acesta riscă până la doi ani de închisoare, o amendă de la 4000 la 10000 de lei sau muncă neremunerată în folosul comunităţii.

Aceasta este doar una dintre reacțiile celor care se consideră nedreptățiți de tratamentul la care sunt supuși din partea companiei care deține monopolul la furnizarea energiei electrice în cea mai mare parte a țării.

Plângeri și reclamații

La redacție au parvenit mai multe plângeri cu privire la modul în care acționează compania „Union Fenosa”, cel mai important furnizor de energie electrică din capitală. Oamenii sunt nemulțumiți de faptul că li se taie lumina fără a fi anunțați în prealabil, că li se aplică o amendă consistentă, mascată sub numele de „taxă de rebranșare”, după care sunt obligați să rămână la domiciliu în așteptarea electricianului. Nu contează că omul muncește, are un program fix sau, poate, se află la spital.

„Am fost la sediu, am plătit taxa, dar cum era vorba despre o zi de vineri, mie mi-au tăiat curentul joi seara, mi-au spus că vor trimite o echipă doar luni. Am cerut să fie în partea a doua a zilei, pentru că lucrez de dimineață. Lunea am fost sunat de lucrător, care, la ora 12 m-a somat să vin IMEDIAT acasă, dacă doresc rebranșarea. Cum locul meu de muncă e în altă parte a orașului, plus că programul de lucru era departe de a fi încheiat, i-am solicitat să revină în jurul orei 14:30, urmând să mă învoiesc de la serviciu. A început să se certe cu mine la telefon, drept care i-am spus că voi face o reclamație. Ulterior, l-am sunat, când am ajuns acasă. Desigur, a venit în jurul orei 17, și deși putea să mă prevină că pot rămâne la birou, a preferat să mă țină pe jar două ore și jumătate”, povestește un cetățean pățit cu amabilitatea angajaților companiei.

Șeful Agenției pentru Protecția Consumatorilor (APC), Alexandru Cuzimuc, a confirmat că pe adresa instituției sosesc plângeri de la unii consumatori de energie electrică, doar că APC nu le examinează.

„APC receptează plângerile referitoare la „Union Fenosa”, nu e nicio problemă. Însă nu e în competența noastră să le examinăm. Noi le redirecționăm la ANRE, care reglementează piața energetică”, a declarat Cuzimuc. 

Vor bani mai mulți

Exprimând pretențiile mai multor consumatori, am întrebat la Agenția Națională pentru Reglementare în Energetică (ANRE) dacă acțiunile „Union Fenosa” sunt legale. Juristul instituției, Violina Varatic, a spus că oamenii nu au cum să fie neinformați. „Fiecare factură anunță destul de vizibil că achitarea consumului se efectuează timp de 10 zile după expirarea datei limită, altfel va urma debranșarea. Consumatorii sunt informați în acest sens. În ceea ce privește activitatea electricienilor, sunt și ei oameni, au un program de zi și nu pot să lucreze mai târziu”, a spus juristul ANRE. Între timp, compania RED „Union Fenosa”, care asigură cu energie electrică 2/3 din R. Moldova, a depus la ANRE un demers prin care solicită majorarea tarifelor la energia electrică pentru consumatori. Pretențiile lor sunt acelea de a majora cu circa 15 procente tarifele pentru energie, ceea ce ar duce la o explozie socială, în condițiile economice actuale. Motivația conducerii companiei este aceea că o atare majorare ar acoperi, din buzunarul nostru, atât pierderile companiei, cât și investițiile. Ingenioasă strategie managerială, de vreme ce găurile provocate de așa-zișii rău-platnici, dar și investițiile, care rămân în patrimoniul companiei, nu în cel al clienților, trebuie plătite de cei care achită facturile. Cu ce eforturi? Numai ei știu cum…

Potrivit raportului ANRE privind protecția consumatorului, în 2012, din numărul total de petiții, majoritatea plângerilor au venit din raza de activitate a ÎCS „RED Union Fenosa” SA - 730 de petiţii, ceea ce constituie 64,66% din numărul total de petiţii, sau 90,4% din numărul de petiţii parvenite din sectorul de energie electrică. Cele mai frecvente probleme abordate de consumatorii deserviţi de această întreprindere au fost: încălcarea clauzelor contractuale -137 de petiţii, calitatea serviciilor prestate - 123 de petiţii şi facturarea energiei electrice - 74 de petiţii.

Timpul.md

MAI: Două grupări criminale au prejudiciat statul cu 100 mil. lei pe parcursul a şase ani de zile

Foto : crime.md

Două grupări criminale au prejudiciat statul cu 100 de milioane de lei pe parcursul a şase ani. Despre aceasta a anunţat joi în cadrul unei conferinţe de presă Tudor Bejan, şef-adjunct al inspectoratului naţional de investigaţii al IGP.

Potrivit Agenţiei "Infotag", el a comunicat că şase cetăţeni ai Republicii Moldova au creat o reţea de firme offshore prin intermediul cărora spălau bani "murdari", acordau suport agenţilor economici în vederea eschivării de la plata impozitelor, de asemenea, lichidau firmele cu datorii.

Potrivit lui, existau cîteva scheme criminale. De exemplu, o partidă de mărfuri de larg consum aduse prin contrabandă a fost comercializată prin intermediul persoanelor fizice în pieţele din capitală. Ulterior, banii erau aduşi cash în bancă şi transferaţi pe contul unei firme fantomă în calitate de plată pentru serviciile prestate.

Bejan susţine că schemele erau acoperite de către persoane cu funcţii de răspundere din cadrul camerei de Licenţiere, Inspectoratului Fiscal și aproape din toate băncile comerciale din ţară.

Potrivit reprezentantului Procuraturii Generale, Vladimir Moşneaga, în sfera de influenţă a grupului au fost atraşi peste 100 de subiecţi.

"Cineva dintre antreprenori permanent utiliza schemele corupte, cineva vroia să încheie o tranzacţie în baza documentelor false. Existau chiar şi curieri speciali, care asigurau distribuţia facturilor fiscale false, rapoartelor contabile şi alte lucruri contrare legii". Fără mari eforturi, beneficiind de relaţiile pe care le aveau în instituţiile statului, se lichidau întreprinderi care beneficiau de credite sub garanţia statului".

În urma desfăşurării a 62 de percheziţii în apartamentele persoanelor reţinute, au fost ridicate 24 de telefoane mobile, dispozitive electronice de păstrare a informaţiei cu privire la tranzacţiile efectuate, ştampile şi formulare ale băncilor şi instituţiilor de stat.

Sursa: NOI.MD

ASS - Alliance Super Style

Un spot care povestește cum păpușarii călăresc poporul Moldovei. Dacă v-a ajuns la os cuțitul acestor dănțuieli nebune, alăturați-vă la mișcarea noastră http://joshotsii.blogspot.com/ și aderați la grupurile: http://www.odnoklassniki.ru/anticipate și http://www.facebook.com/groups/ANTICIPATE/

UN CLAN CIMENTAT DE ALMA MATER?

Astăzi, Europa se confruntă cu criza financiară, recurgând la reducerea cheltuielilor bugetare, a investițiilor, a locurilor de muncă și a salariilor. Dar, în același timp, banii contribuabilor europeni cu o inexplicabilă îngăduință sunt alocate pentru tot soiul de programe dubioase privind „dezvoltarea democrației și a drepturilor și libertăților fundamentale” în țările din lumea a treia. 

În condițiile unei economisiri drastice toate cheltuielile neraționale atrag o atenție sporită. Din câte se pare, a venit timpul când structurile oficiale ale UE, mass-media și opinia publică europeană au început să-și pună întrebarea: dar care sunt rezultatele și eficiența acestor programe? Tot mai atent au început ei să privească, printre altele, în direcția Moldovei și a Ucrainei, țări în care investițiile europenilor așa și nu au dus la îmbunătățirea situației cu drepturile cetățenilor și la garantarea supremației legii. 

Din informația de care dispunem, comisarul european pentru extindere şi politică de vecinătate, Stefan Fule, care tutelează transformările democratice în Moldova, Ucraina, într-un șir de alte țări, se află într-o stare de adevărată catastrofă. Aparatul comisarului nu se isprăvește cu sarcinile de integrare și așa și n-a mai izbutit să demonstreze o reală istorie de succes. În plus, la Bruxelles se coace un scandal, generat de faptul că banii alocați pentru dezvoltarea democrației și a drepturilor fundamentale nu ajung la destinatari și, în particular, în Moldova. 

Recent, pe adresa site-ului nostru СТОПВОР! JOS HOȚII! a sosit un mesaj de la, chipurile, un fost coleg de facultate al lui Stefan Fule și al ministrului afacerilor externe și integrării europene Iurie Leancă, care în anii 1980 au făcut studiile împreună, într-o grupă de studenți, la renumitul MGIMO (Institutul de Stat pentru Relații Internaționale din Moscova). După cum afirmă autorul mesajului, Fule și Leancă contactau intens în anii de studenție, iar în prezent relațiile ce îi leagă pot fi calificate drept o prietenie de durată, verificată din toate punctele de vedere, care este cimentată și de interese financiare comune. Astfel, dacă e să ținem cont de faptul acestor relații strânse, nu este deloc greu să înțelegem adevăratul motiv al dorinței lui Iurie Leancă de a-și prezenta demisia și de a pleca la lucru în Bruxelles. 

Acest comportament al lui Leancă, la fel ca și destinația adevărată a tandemului lui cu Fule trezesc o sumedenie de întrebări. Și, în primul rând, am vrea să-l întrebăm pe ministrul nostru: cum de dânsul, exercitând funcția de șef al diplomației unui stat național care nu este (și nu se știe când și dacă va fi!) membru al UE, visează să treacă cu lucrul la Bruxelles și permanent promite să-și dea demisia? Un asemenea comportament nici sub o formă nu corespunde rangului de ministru al afacerilor externe al unui stat independent. 

Însă niște întrebări și mai importante se referă la cele circa 400-500 mln. euro alocate Moldovei de Uniunea Europeană în anii 2011-2013. Pe baza datelor, care au devenit cunoscute, am dori să aflăm de la Iurie Leancă suma reală a investițiilor care s-au făcut în povestea noastră „de succes”? Am dori să știm cum anume au fost cheltuiți acești bani? Prin intermediul căror organizații se efectua finanțarea și unde acum „lucrează” banii? Și, bineînțeles, pe cât de eficient au fost foloste mijloacele care s-au alocat Moldovei?

Dosarul "Banca de Economii" a fost deferit justiţiei

Foto: protv.md

Procuratura Anticorupţie a finalizat urmărirea penală şi a expediat în instanţa de judecată, pentru examinare în fond, cauza penală privind acordarea creditelor neperformante de către Banca de Economii.

Potrivit Agenţiei "Infotag", care face referire la serviciul de presă al Procuraturii Generale, în cadrul cauzei penale, procurorii au înaintat acuzarea la cinci foşti membri ai Comitetului de creditare ai BC "Banca de Economii" SA pentru încălcarea regulilor de creditare care au cauzat instituţiei financiare daune în proporţii deosebit de mari.

Pentru recuperarea prejudiciului cauzat instituţiei financiare BC "Banca de Economii" SA, procurorii au aplicat măsuri procesuale de constrîngere sub formă de sechestru, inclusiv asupra bunurilor ce aparţin cu drept de proprietate învinuiţilor.

Procuratura sectorului Buiucani continuă urmărirea penală pe alte episoade ce vizează acordarea creditelor neperformante de către Banca de Economii. Actualmente, acestea se află la etapa de finalizare şi, în curînd, și ele vor fi deferite justiţiei.

Dosarul penal pornit pe faptul încălcării regulilor de creditare în cazul Bancii de Economii a fost transmis săptămîna trecută procurorilor de către Centrul Naţional Anticorupţie. În dosar figurează cinci învinuiţi, printre care fostul preşedinte al BEM, Grigori Gacikevici.

În cadrul acţiunilor de urmărire penală s-a constatat că membrii Comitetului de credit al BEM au acordat unui agent economic 5 credite, cu încălcarea regulilor stabilite. Suma acestora este de 4,53 mil. euro şi peste 3,95 mil. lei. Pentru restituirea prejudiciului, CNA a aplicat sechestru pe mai multe bunuri în valoare de peste 13 mil. lei.

Banca de Economii a intrat în atenţia organelor de drept după ce instituţia a înregistrat pierderi de peste 300 mil. lei în anul 2012.

Sursa: NOI.MD

Preşedintele va desemna candidatul la sfântu-aşteaptă

Deşi politica de la noi pare un domeniu total imprevizibil, de câteva săptămâni viaţa politică se desfăşoară după un calapod prestabilit şi bine pus la punct: Reprezentanţii partidelor negociază, la vedere, principii, valori, criterii şi alte bunuri imateriale.

Capii partidelor tot negociază, dar mai la întuneric, valori mai materiale şi mai palpabile. Şi par să nu se prea înţeleagă la preţ. Pe faţă, liderii fac declaraţii în care se desfiinţează reciproc şi par să excludă orice posibilitate de soluţionare a crizei (numai dacă alegerile anticipate nu sunt tocmai soluţia avută în vedere). În acelaşi timp, preşedintele Timofti poartă discuţii ba cu reprezentanţii partidelor, ba cu liderii, ba cu toţi laolaltă. După fiecare rundă de consultări, şeful statului ne spune că iată-iată va numi candidatul la funcţia de premier şi chiar anunţă, aproape ultimativ, data când va face acest lucru.

Însă după nişte declaraţii de un curaj, am zice, aproape inconştient, preşedintele bate în retragere şi le mai dă politicienilor timp de negocieri. Promisiunea de a veni cu candidatul până la sfârşitul lunii martie a fost dată uşor uitării. După alte consultări cu reprezentanţii fracţiunilor parlamentare ale PL, PD şi PLDM, dar şi cu liderii acestor formaţiuni, a mai dat un termen exact pentru desemnarea candidatului la funcţia de prim-ministru – 5 aprilie. Cutezanţa preşedintelui i-a nemulţumit pe unii şefi de partide care i-au dat de înţeles că ei şi nu Timofti vor decide când să se facă numirea. Pentru că l-au instalat în funcţia de preşedinte cu condiţia să facă ce-i vor spune ei, nu ce vrea el.

Prinşi cu negocierile neterminate, cu treburile nearanjate, aceştia au mai cerut timp de gândire. Marian Lupu a decretat de la înălţimea staturii sale politice că partidele trebuie lăsate să discute, până la un final victorios sau nu prea. Liberalii s-au mirat şi ei de atâta grabă, pentru că, Doamne fereşte, ar putea rămâne lucruri nerezolvate (de parcă aceste lucruri „rezolvate” ar conta în cazul în care nu se va ajunge la o înţelegere în privinţa premierului). Şi doar liberal-democraţii s-au arătat mulţumiţi de mesajul prezidenţial şi dispuşi să se grăbească.

În scurt timp însă, nici preşedintele Timofti nu a mai fost sigur că este bine să facă ceea ce şi-a pus în gând şi a precizat conciliant că termenul de 5 aprilie pentru desemnarea viitorului prim-ministru nu este unul de care ar trebui să se ţină neapărat, deoarece „nu este prevăzut de Constituţie, de lege”. Preşedintele a menţionat că vrea să mai audă o dată argumentele reprezentanţilor fracţiunilor şi să se convingă de faptul că aceştia nu şi-au schimbat poziţiile: „Voi lua în calcul poziţia fiecărui subiect implicat în proces şi voi lua o decizie atunci când voi fi pregătit definitiv”.

Dar după o nouă rundă de consultări cu liderii partidelor din fosta coaliţie de guvernământ, şeful statului pare şi mai puţin „pregătit” să ia o decizie.

Democraţii au schimbat uşor macazul şi au afirmat că nu vor vota niciun candidat la funcţia de premier până când nu se va contura o „majoritate stabilă” în Parlament. Şi la o adică, numele nici nu contează, măcar fie şi Filat. Contează să vină cu un cabinet pe cinste, pentru că, a spus Marian Lupu, „nu dorim un Executiv care să promoveze interesele personale. Noi nu avem nevoie de un Guvern doar pentru a ne păstra fotoliile de deputaţi”.

Doar că şeful democraţilor ştie exact că nu are de unde să se ia această majoritate stabilă. De undeva, de pe „malul râpei”, unde s-au oprit negocierile, Mihai Ghimpu declara că Vladimir Filat nu are nicio şansă să fie votat de liberali, pentru că „nu poate fi prim-ministru un om care a trădat poporul”. Pe Ghimpu nu pare să-l intereseze nici majoritatea parlamentară, nici viitorul guvern, el are nevoie de o sigură certitudine - că pe eventualul candidat nu-l va chema Vladimir Filat.

Între timp, talentatul jurist pare să mai fi găsit o chichiţă legislativă prin care să tragă de timp: “Conform Constituţiei, preşedintele trebuie să numească un alt premier, unul interimar, nu pe Filat. Tot ce a semnat până acum Vlad Filat este ilegal”, a declarat Ghimpu după întâlnirea cu preşedintele Timofti. Ceea ce înseamnă că nu este exclusă şi o sesizare către Curtea Constituţională.

O altă declaraţie a liberalului ar fi demnă însă de tot interesul. “Alegerile au fost declanşate de către Filat, şi nu de Ghimpu”, a spus el. Prin urmare, Ghimpu consideră alegerile anticipate ca şi declanşate deja. Ce-i drept, el a mai adăugat că acestea ar putea fi evitate, însă totul depinde de şeful statului şi de PLDM. Dar astea sunt doar vorbe. Şeful liberalilor este perceput de mult drept unealtă docilă şi portavoce a democraţilor. Şi atunci am putea bănui că este vorba de o acţiune concertată a celor două formaţiuni şi că, la moment, acestea ar agrea, mai degrabă, ideea anticipatelor.

Aproape ameninţător, Mihai Ghimpu a declarat că preşedintele ţării trebuie să-şi asume responsabilitatea, dacă va propune candidaţi care nu vor avea susţinerea majorităţii parlamentare.

Impresionat de aceste declaraţii sau din alte motive, preşedintele Timofti a renunţat la termenul de 5 aprilie şi a refuzat să mai dea vreun alt termen concret. Mai mult decât atât, el a precizat că nici Legea Supremă nu are în vedere termeni concreţi, ci doar termeni rezonabili. Ceea ce înseamnă că tratativele şi consultările ar putea dura şi o lună, şi două, şi chiar mai mult.

Cât poate dura însă „termenul rezonabil”, în accepţia politicienilor de la noi? De la mult, la foarte mult. Termenul rezonabil de alegere a şefului statului a ţinut cam doi ani. Prin urmare, preşedintele Timofti pare să fi îmbrăţişat şi el ideea perpetuării acestei situaţii până la sfântu-aşteaptă.

Şi doar liberal-democraţii par să-l înţeleagă cel mai bine pe şeful statului care „s-a arătat îngrijorat de faptul că până acum nu a fost identificat un candidat la funcţia de prim-ministru, care ar avea susţinerea majorităţii parlamentare”. Însă ce majoritate o fi având în vedere şeful fracţiunii PLDM, Valeriu Streleţ, dacă Lupu afirmă că nu există nicio majoritate?

Totodată, deputatul a reiterat că Vladimir Filat rămâne singurul candidat al liberal-democraţilor la funcţia de premier, pentru că „are toate capacităţile necesare pentru a conduce o echipă guvernamentală”.

Totuşi, în toată această incertitudine, pare să existe şi o rază de speranţă, care vine tot de la Marian Lupu. Acesta a opinat că negocierile între cele trei partide ar trebui să se încheie săptămâna viitoare. „Până atunci trebuie să avem o claritate”, a declarat el. Iar „claritate” ar putea însemna orice.

Ioana FLOREA

Sursa: flux.md

[VIDEO] Bariere şi provocări pentru reporterii de investigaţie

Sursa: zgd.md

Startul falimentului Băncii de Economii

Acționarii minoritari ai Băncii de Economii au votat împotriva unei emisii suplimentare de acțiuni. Banca de Economii nu va fi salvată nici de stat, nici de către acționarii minoritari. 

Astfel, săptămâna trecută comisia parlamentară a amânat luarea deciziei cu privire la alocarea a 200 mln. lei ca ajutor de la stat, în legătură că lipsea hotărârea acționarilor minoritari despre emisia suplimentară. Astăzi a devenit cunoscut faptul că emisia suplimentară, de tip închis, a acțiunilor Băncii de Economii (BEM) în suma de 355 mln. lei nu va avea loc. „Împotrivă” s-au pronunțat 41,46 % din acționari, ”Pentru” – 58,54 % de acționari, de fapt acționarul majoritar în persoana statului care posedă 56,13 % din acțiuni. 

După cum i s-a comunicat agenției „Infotag” la BEM, chestiunea a fost examinată la adunarea extraordinară a acționarilor băncii, la care au participat 96,52 % de acționari cu drept de vot. S-a propus aprobarea unei emisii închise în mărime de 71 mln. acțiuni cu o valoare nominală de 5 lei fiecare. 

Necesitatea de majorare a capitalului statutar al băncii printr-o emisie suplimentară închisă, în sumă de 355 mln. lei, apăruse după ce banca a terminat anul 2012 cu pierderi de 313 mln. lei. În plus la aceasta, spre sfârșitul anului cota de credite compromise a crescut până la 55,28 %, ceea ce în valoare bănească constituie circa 1,5 mlrd. lei (conform datelor de la noi.md). 

Acționarii minoritari așteptau un ajutor din exterior și o parte dintr-înșii, care se află sub controlul lui Filat, îi convingea pe ceilalți să accepte emisia suplimentară a acțiunilor. Însă, după sosirea noutăților despre imposibilitatea de a primi un ajutor de la stat, despre problemele pe care le are statul însuși în relațiile cu instituțiile internaționale financiare, precum și pe fundalul scoaterii banilor și continuării furtului de către managementul „filatelist”, acționarii minoritari au luat decizia să minimizeze pierderile posibile fără a mai ține cont de asigurările fostului premier. Or, în caz de emisie suplimentară pachetele de acțiuni ale minoritarilor s-ar fi pomenit diluate sau ei ar fi fost nevoiți să răscumpere singuri noile acțiuni, investind niște bani suplimentari într-o bancă „proastă”. O asemenea schemă își are rostul doar în cazul când există încrederea în management și înțelegerea faptului că banca va primi tot ajutorul necesar din afară. 

Acum însă situația se prezintă ca o declanșare a procedurii falimentului băncii. În afară de problemele de ordin financiar, pe dosarul BEM au fost pornite 12 cauze penale, investigația unuia dintre ele a și fost finiată de CNAC, iar materialele – transmise la Procuratura Generală. În dosar figurează și fostul șef al BEM Grigorie Gacichevici. În legătură cu toată această situație se pare că managementul se va ocupa activ de ștergerea urmelor schemelor ilicite de scoatere a banilor și nu de salvarea băncii. Iar falimentul se prezintă ca cea mai simplă cale de a scăpa de la răspundere. Și lui Vlad Filat, de asemenea, el îi convine, la fel ca și vânzarea băncii planificată de dânsul anterior.

Păpuşile vin şi pleacă, păpuşarul rămâne

Republica Moldova s-a transformat în ultimii ani într-o imensă scenă de teatru, în care există un singur regizor, un singur scenarist, un singur păpuşar, mai multe păpuşi manevrabile şi câteva milioane de privitori impasibili. Din când în când aceste câteva milioane de spectatori se trezesc brusc din buimăceala şi amorţirea în care se află şi-şi dau seama că s-au plictisit de unele şi aceleaşi păpuşi manevrabile. Şi cer schimbarea lor cu altele mai puţin uzate, mai puţin murdare, pătate. Culmea este că aceşti spectatori nu pot înţelege că de fapt li s-a făcut greaţă de acest spectacol al absurdului la general, li se face greaţă de regie, de scenariu, de felul cum sunt manevrate păpuşile pe scenă şi nicidecum doar de păpuşile prea uzate deja. În loc să ceară schimbarea întregului corp, în frunte cu acel unic regizor, scenarist şi păpuşar, ei se mulţumesc din păcate doar cu o rotaţie temporară în rândul păpuşilor.

Aşa s-a întâmplat şi cu ceva timp în urmă, când o păpuşă extrem de uzată şi murdărită de păpuşar a fost aruncată la lemn de foc, dacă nu chiar la gunoi. Este vorba de demiterea lui Valeriu Zubco, pas care era inevitabil la acea perioadă, ţinând cont de nemulţumirile societăţii civile faţă de acest personaj, dar în special datorită cazului Pădurea Domnească soldat cu omorul unui om şi pe care Zubco l-a tăinuit cu străşnicie.

Ceea ce nu ne-am dat noi seama la acea vreme, este faptul că, chiar şi această demitere, care la prima vedere părea neverosimilă pentru Plahotniuc, care plătise pentru Zubco 2 milioane de euro, a fost tot un scenariu bine pregătit de acest regizor al răului, al diavoului. Încă de pe când se vorbea despre lepădarea de păpuşa Zubco, am tras mai multe semnale de alarmă şi am prezentat opiniei publice scenariul bine pregătit de Plahotniuc prin care se încerca eliminarea unor pioni, păpuşi pentru a-şi salva el fundul şi pentru a nu fi demis sau chiar lăsat fără imunitate parlamentară.

La un moment dat se părea că toată lumea înţelesese pericolul care ne paşte dacă acestei caracatiţe ale lui Plahotniuc i se taie doar câteva tentacule bolnave şi neputincioase deja, riscul fiind să-i crească altele mult mai puternice şi mai periculoase. Asta înţelesese şi Premierul Vlad Filat, atunci când a declarat deschiz război lui Vladimir Plahotniuc, sau cel puţin a mimat acest lucru.

Ceea ce nu cunoşteam cu toţii este faptul că păpuşarul avea din timp totul pregătit, un scenariu diabolic, care urma să doboare pe oricine încerca să-l atingă. Filat cunoştea despre omorul din Pădurea Domnească chiar la câteva ore după ce a avut loc acesta. Filat însă a preferat să tacă, să nu facă publică această situaţie în speranţa că-l va putea şantaja pe Plahotniuc, folosindu-se de moartea unui om. Acest plan i-a fost zădărnicit însă odată cu ieşirea publică a lui Sergiu Mocanu din 6 ianuarie 2013, când a şi anunţat despre omorul lui Sorin Paciu. Mai departe Filat a rămas descoperit total, neştiind ce să facă mai departe. Totuşi, la insistenţele societăţii civile şi a oficialilor UE şi SUA şi-a luat inima în dinţi şi a mers alături de comunişti pentru a-l demite pe păpuşar din funcţia de Prim-vice.

În tot acest timp, Plahotniuc s-a mişcat încet, dar sigur, urmând pas cu pas planul pe care şi l-a făcut. Mai întâi a scos în atenţia opiniei publice problema PG, Curţii de Conturi şi CEC, pe care el, marele reformator declarativ, era gata să le ofere opoziţiei. Plahotniuc a făcut această declaraţie, deoarece erau deja puse la punct înţelegerile cu Voronin privind numirea lui Vitalie Pârlog în funcţia de Procuror General, dar şi pentru a-l speria pe Filat cu faptul că ar putea rămâne fără CC şi CEC. Deşi la prima vedere, Pârlog ar părea că este numit de comunişti, seoarece a fost ministru în perioada guvernării comuniste, în realitatea acesta este o unealtă a lui Plahotniuc, la fel cum este şi Reidman, Gurău şi alţii care încă mai stau în jurul lui Voronin şi-i pregătesc groapa acestuia. Pentru a nu părea laş în faţa propriilor alegători, dar şi a oficialilor străini care i-au acordat toată susţinerea în înlăturarea mafiotului Plahotniuc de la guvernare, Filat a făcut pasul următor şi l-a demis pe Plahotniuc, asta chiar dacă, chiar în aceaşi zi a primit o puternică lovitură prin reţinerea lui Vicol.

Văzând că Filat nu cedează, Plahotniuc şi-a scos la înaintare piesele grele: valetul Mihail Fiodorovici Ghimpu şi păpuşile Oleg Reidman şi Victor Gurău. Primul a tatonat terenul, a pregătit opinia publică pentru demiterea Guvernului Filat, în timp ce Reidman şi Gurău, la comanda lui Plahotniuc l-au convins pe Voronin să voteze pentru demiterea lui Filat. Ce a urmat, ştim deja cu toţii. Îngenuncherea totală a lui Filat şi din nou, negocieri şi negocieri pentru o nouă alianţă, de data asta nici măcar cu principii şi valori. Dubios este şi faptul că Mihail Fiodorovici a renunţat la Pântea, pe care vroia foarte mult să-l facă Procuror General şi despre care se cunoaşte din surse sigure a că pornit o luptă aprigă pe interior cu oamenii lui Plahotniuc.

La aceste noi negocieri Filat a renunţat la tot în favoarea lui Plahotniuc, în speranţa că va rămâne cu şefia guvernului şi cu Procuratura Generală, pentru a avea şi el măcar o bâtă în lupta pe care o duce pentru supremaţie cu Plahotniuc. Doar că păpuşarul nu este dispus să renunţe la nimic. Astfel că a continuat cu arestările în tabăra lui Filat, de data aceasta trecând la instituţia forte a lui Filat -  Vama.

În tot acest timp, paralel cu aşa zisele negocieri se derula şi concursul de selectare a candidaţilor pentru funcţia de Procuror General. Mai corect spus, o mimare a unui concurs, deoarece din start se ştia că Vitalie Pârlog va fi cel desemnat. Unica problemă era că Filat încă mai dădea semne de viaţă, mai zvâcnea şi încerca să-i zădărnicească planul lui Plahotniuc de a-şi numi o nouă slugă la PG, de data aceasta în persoana lui Vitalie Pârlog. Un prim avertisment de la Plahorniuc, Filat l-a primit atunci când au fost ridicaţi câţiva vameşi şi băgaţi, cel puţin preventiv după gratii. Cum Filat era gata să jertfeacă acei câţiva vameşi neînsemnaţi, Plahotniuc a trecut la peştii mai mari, scoţând de la naftalină un accident rutier al lui Baliţchi, care a avut loc acum mai bine de un an jumate. Până acum pe nimeni nu a interesat că banditul Baliţchi fiind băut la volan a rănit grav un biet om, acest caz grav fiind adus la cunoştinţa noastră tocmai acum când e nevoie stringentă de a-l şantaja pe Filat. Şi i-a ieşit planul, Filat nemaifiind dispus să sacrifice rechini precum Baliţchi, riscând să fie chiar el sacrificat de aceştia, dacă nu intervenea imediat şi-i accepta condiţiile lui Plahotniuc.

În consecinţă, Pârlog a foste readmis în concurs pentru funcţia de Procuror General de către acea comisie imediat după ce a apărut în mass-media informaţia cu privire la accidentul lui Baliţchi. Şi ca acest scenariu diabolic să aibă un sfârşit fericit pentru Plahotniuc, în ziua în care s-a anunţat că Vitalie Pârlog a fost desemnat pentru funcţia de Procuror General, a fost eliberat şi Vicol din arest preventiv.

Republica Moldova şi cetăţenii acestui stat au devenit şi mai mult captivi acestui criminal de la Grozeşti şi riscă să devenim total captivi, dacă vom privi în continuare impasibili schimbul de păpuşi manevrabile ce se face de ochii lumii şi nu cerem şi facem tot posibilul pentru înlăturarea răului cel mare, a regizorului şi păpuşarului care face ce vrea din noi şi din acest stat.

Sursa: blogulluivalentyn.blogspot.com

POLITICIENI, NOI VA IUBIM… PÂNĂ LA ORGASM!

Cei mai beţivi printre europeni şi ţările fostei URSS. Cei mai săraci printre naţiunile de pe întreg continentul european. O naţiune muribundă (cea mai mică speranţă de viaţă din Europa). Suntem în top. În topurile gri. (A mai apărut încă un raport al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Câte au fost şi câte vor mai fi). O ştire de top şi de dezbateri. Pentru o zi. Şi punct. Adevăratele tragedii trec pe lângă noi fără ca să le observăm. Acum „importante” sunt negocierile. Anticipatele. Demisiile. Hm… Ne pierdem timpul, anii, ţara şi generaţia cu lucruri atât de puţin importante.

…Adevărata tragedie a unei naţiuni sunt conducătorii ei, conducătorii care au uitat de popor. Adevărata tragedie a R. Moldova sunt politicienii ei.

Mâine nu scăpaţi ştirile de la TV, să-i mai vedem, să-i admirăm, că nu ne mai săturăm. Politicienii noştri au reuşit ceea ce, uneori, nu reuşesc nici cele mai sumbre regimuri totalitare, ne-au drogat, ne-au făcut dependenţi, tot ce nu-i politică se plasează pe locurile de la coadă în topul intereselor noastre. Acum pe primul loc este Alianţa, negocierile, anticipatele, demisiile şi demiterile cerute de opoziţie. Apoi urmăm şi noi cetăţenii, adică beţivii, săracii, bolnavii şi rătăciţii prin lume, cu problemele noastre, cu copiii noştri ucişi de taţi năuciţi, cu cirozele, infarctele şi tumorile noastre. Băgaţi în spitale igrasiate, în şcoli dărâmate şi case neîncălzite…

…Toate astea sunt nimicuri, esenţiale sunt negocierile, liderii şi coaliţiile.

Politicieni, noi Vă iubim!!! Vă iubim până la orgasm!!!

Trăiască Politica!!! Că de Moarte nu ducem lipsă!!!

Anatol Câşlaru

Pionii cer implicarea nebunilor

Precum era de aşteptat, aşa-zisele tratative dintre reprezentanţii partidelor defunctei AIE nu au fost decât tragere de timp şi nu aveau cum să se soldeze cu vreun rezultat. Asta chiar dacă „negociatorii” ne-au vorbit după fiecare întrevedere despre principiile, criteriile şi tocmelile ce vor fi puse la baza noului acord care, iată-iată, stă să pogoare peste capetele noastre. Când, de fapt, esenţa problemei este candidatul la funcţia de prim-ministru. Pentru că dacă nu se alege premierul, la ce le-ar trebui acordul?

Şi iată că, după vreo trei săptămâni de discuţii „intense”, după ce am fost informaţi că se avansează în mare viteză, din dorinţa irezistibilă de a „responsabiliza şi mai mult actul guvernării” (de unde ar trebui să deducem că „actul” a fost şi până acum suficient de responsabil), reprezentanţii aşa-numitului eşalon doi al partidelor ne-au spus cu mâna pe inimă că au ajuns nicăieri, că au ajuns la capătul tunelului, doar că tunelul era înfundat. Moment în care au ajuns la concluzia clară că a bătut ora astrală a „eşalonului unu”.

Mandatul a fost epuizat, misiunea a fost îndeplinită, acum a venit timpul „liderilor”, pentru că este necesară „ridicarea nivelului de negocieri”. Cunoscându-i bine pe lideri, putem bănui cât de ridicat va fi nivelul.

Şi nici nu e de mirare că şi-au chemat şefii să participe la negocieri. De mirare este că unii par să-şi fi luat în serios misiunea şi rolul şi chiar au dat impresia că s-ar ocupa de treburi importante.

Spuneam şi mai înainte că adevăratele tratative le poartă alţii şi în altă parte. Cu alte argumente şi după alte „criterii”. Acum chiar am vrea să auzim ce-şi vor spune liderii, care pe toată perioada „negocierilor” s-au tot scuipat peste gard, s-au etichetat în tot felul, s-au învinuit de hoţii, contrabandă, escrocherii şi meschinării, au fluturat dosare, au umblat cu jalbe-n proţap prin Europa. Şi asta este doar partea vizibilă a lucrurilor, pentru că despre bătăliile din culise putem doar să bănuim.

După cum s-a exprimat plastic reprezentantul PL, Valeriu Muntean, „nu este hotărât nimic, până nu este hotărât totul”. „Totul”, fără îndoială, este funcţia de premier. În această chestiune, fostele componente ale coaliţiei de guvernământ au afişat, cel puţin până acum, poziţii ireconciliabile. Adică, Ghimpu a jurat să nu-l voteze nici mort pe Filat. Democraţii, aşijderea, au cerut să li se propună un alt candidat (şi chiar au sugerat nume), iar liberal-democraţii au promis să insiste până în pânzele albe cu liderul lor nepereche. Asta nu înseamnă însă nimic. Contează preţul. Şi anume preţul va fi negociat de lideri. Nu că până la moment s-ar fi ocupat de altceva.

Liderii chemaţi „la datorie” par mai supăraţi ca niciodată. Ceea ce am auzit până acum de la ei nu inspiră prea mari speranţe, dar, cel puţin, promite să fie distractiv.

Marian Lupu, ca om de stat responsabil, a avut o revelaţie şi a înţeles că procesul de negocieri „nu poate să se întindă la nesfârşit”, doar că ar trebui trecut la un nivel superior. „Avem angajamente faţă de oameni şi comportamentul nostru trebuie să fie clar şi responsabil”, a decretat Lupu. Oamenii care l-au auzit au fost profund impresionaţi.

Cel mai important însă este faptul că Marian Lupu nu ştie de ce se negociază un nou acord, pentru că şi cel vechi a avut „un conţinut bun”. Excelentă întrebare, dar de ce nu şi-a pus-o acum trei săptămâni? Şi cât timp vor mai fi puse „toate punctele pe i”, pentru că şeful statului promisese să desemneze candidatul la funcţia de premier până la sfârşitul acestei săptămâni. Dar iată că săptămâna este pe sfârşite şi nu credem că preşedintele va „îndrăzni” să desemneze de capul lui candidatul.

Tot despre inutilitatea acelui simulacru de negocieri a vorbit şi Mihai Ghimpu, doar că ceva mai colorat. „Schimbări mari nu am văzut şi nu am auzit, iar acordul e gata, dar e cam acelaşi”, a rezumat Ghimpu. Mai mult decât atât, şeful liberalilor s-a arătat nemulţumit şi de faptul că reprezentanţii celor trei partide nu au discutat despre candidatura viitorului premier. Şi la ce le-ar fi folosit, dacă ar fi discutat? Oare atunci când au fost binecuvântaţi negociatorii de pe la partide, nu li s-au dat indicaţii preţioase şi exacte, nu li s-a spus până unde au voie să meargă?

“Acordul poate apărea doar atunci când se hotărăşte cine este premier”, a mai spus Ghimpu. Şi aici îi dăm dreptate, pentru că exact despre asta vorbim şi noi cam de pe când au început negocierile. Prin urmare, liberalul confirmă că s-a făcut teatru, că s-a încercat crearea iluziei unei activităţi intense, care să le permită să mai tragă de timp.

Premierul demis Vlad Filat a declarat, arogant şi plin de sine ca întotdeauna, că se va întâlni cu liderii PD şi PL atunci când va fi necesar, pentru că lui „întâlnire de dragul întâlnirilor” nu-i sunt utile. Dar în foarte scurt timp, acesta a găsit că este „util” totuşi să-şi vadă foştii colegi de alianţă.

Impresiile despre prima rundă de negocieri cu participarea celor trei au fost diferite. Filat pare să nu-şi fi făcut niciun fel de impresii. Ghimpu şi-a făcut mai multe decât ar fi fost cazul. După ce au discutat „foaie verde lobodă” şeful liberalilor ne-a liniştit, pentru că, slavă Domnului, toţi au fost calmi. Ce-i drept, câţiva păreau chiar prea calmi şi uşor intraţi în transă. Cel puţin din spusele liberalului ar reieşi că unii nu dădeau semne că ar fi în deplinătatea facultăţilor mintale şi că ar şti pe ce lume se află.

“A fost ca după o ceartă în familie, unde soţul a primit o tigaie în cap după ce a venit beat acasă. Buimaci aşa, dar unii aşa de calmi, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat”, a descris Mihai Ghimpu situaţia.

O altă concluzie care poate fi desprinsă după prima întâlnire a eşalonului de elită este că instituţiile statului vor fi partajate şi în continuare pe criterii politice. Precizarea vine tot de la liberalul care crede cu sfinţenie în instituţia „pârghiilor”.

“Cine a lansat această idee este o prostie. Cum să te afli la guvernare, dar cineva să conducă?” s-a întrebat, deloc retoric, Ghimpu.

Din toate aceste impresii şi cugetări trebuie să înţelegem că Acordul AIE 2 va fi şi Acordul AIE 3, poate chiar cu tot cu anexele secrete Principala întrebare acum însă nu este cine va fi prim-ministru. Cine a fost lovit cu tigaia în cap, iată întrebarea.

Ioana Florea

Sursa: flux.md

Lupu recunoaşte că desemnarea noului premier rămîne o problemă

Foto : noi.md

Președintele Partidului Democrat Marian Lupu susține că problema desemnării candidaturii premierului și a miniștrilor nu poate fi soluționată timp de două-trei zile. Despre acesta a declarat Marian Lupu la finele ședinței Biroului Politici al formațiunii care a avut ieri în seara zilei de ieri, relatează NOI.md.

”Urmează așa-numita personalizare. Mă refer la desemnarea candidaturii premierului și a miniștrilor. Nu cred că timp de două-trei zile aceste chestiuni vor fi rezolvate. Este necesar de a trece la faza superioară”, a specificat Lupu.

Potrivit liderului PDM, în cadrul următoarelor runde de negocieri privind crearea AIE3 va fi pus ”punctul pe i”, în ceea ce privește unele probleme care rămîn nerezolvate.

Menționăm că, liderii partidelor PLDM, PL și PDM, urmează să se întrunească pentru a discuta acordul de constituire AIE-3 și candidatul la funcția de premier.

Sursa: NOI.MD