Şi iată că, după vreo trei săptămâni de discuţii „intense”, după ce am fost informaţi că se avansează în mare viteză, din dorinţa irezistibilă de a „responsabiliza şi mai mult actul guvernării” (de unde ar trebui să deducem că „actul” a fost şi până acum suficient de responsabil), reprezentanţii aşa-numitului eşalon doi al partidelor ne-au spus cu mâna pe inimă că au ajuns nicăieri, că au ajuns la capătul tunelului, doar că tunelul era înfundat. Moment în care au ajuns la concluzia clară că a bătut ora astrală a „eşalonului unu”.
Mandatul a fost epuizat, misiunea a fost îndeplinită, acum a venit timpul „liderilor”, pentru că este necesară „ridicarea nivelului de negocieri”. Cunoscându-i bine pe lideri, putem bănui cât de ridicat va fi nivelul.
Şi nici nu e de mirare că şi-au chemat şefii să participe la negocieri. De mirare este că unii par să-şi fi luat în serios misiunea şi rolul şi chiar au dat impresia că s-ar ocupa de treburi importante.
Spuneam şi mai înainte că adevăratele tratative le poartă alţii şi în altă parte. Cu alte argumente şi după alte „criterii”. Acum chiar am vrea să auzim ce-şi vor spune liderii, care pe toată perioada „negocierilor” s-au tot scuipat peste gard, s-au etichetat în tot felul, s-au învinuit de hoţii, contrabandă, escrocherii şi meschinării, au fluturat dosare, au umblat cu jalbe-n proţap prin Europa. Şi asta este doar partea vizibilă a lucrurilor, pentru că despre bătăliile din culise putem doar să bănuim.
După cum s-a exprimat plastic reprezentantul PL, Valeriu Muntean, „nu este hotărât nimic, până nu este hotărât totul”. „Totul”, fără îndoială, este funcţia de premier. În această chestiune, fostele componente ale coaliţiei de guvernământ au afişat, cel puţin până acum, poziţii ireconciliabile. Adică, Ghimpu a jurat să nu-l voteze nici mort pe Filat. Democraţii, aşijderea, au cerut să li se propună un alt candidat (şi chiar au sugerat nume), iar liberal-democraţii au promis să insiste până în pânzele albe cu liderul lor nepereche. Asta nu înseamnă însă nimic. Contează preţul. Şi anume preţul va fi negociat de lideri. Nu că până la moment s-ar fi ocupat de altceva.
Liderii chemaţi „la datorie” par mai supăraţi ca niciodată. Ceea ce am auzit până acum de la ei nu inspiră prea mari speranţe, dar, cel puţin, promite să fie distractiv.
Marian Lupu, ca om de stat responsabil, a avut o revelaţie şi a înţeles că procesul de negocieri „nu poate să se întindă la nesfârşit”, doar că ar trebui trecut la un nivel superior. „Avem angajamente faţă de oameni şi comportamentul nostru trebuie să fie clar şi responsabil”, a decretat Lupu. Oamenii care l-au auzit au fost profund impresionaţi.
Cel mai important însă este faptul că Marian Lupu nu ştie de ce se negociază un nou acord, pentru că şi cel vechi a avut „un conţinut bun”. Excelentă întrebare, dar de ce nu şi-a pus-o acum trei săptămâni? Şi cât timp vor mai fi puse „toate punctele pe i”, pentru că şeful statului promisese să desemneze candidatul la funcţia de premier până la sfârşitul acestei săptămâni. Dar iată că săptămâna este pe sfârşite şi nu credem că preşedintele va „îndrăzni” să desemneze de capul lui candidatul.
Tot despre inutilitatea acelui simulacru de negocieri a vorbit şi Mihai Ghimpu, doar că ceva mai colorat. „Schimbări mari nu am văzut şi nu am auzit, iar acordul e gata, dar e cam acelaşi”, a rezumat Ghimpu. Mai mult decât atât, şeful liberalilor s-a arătat nemulţumit şi de faptul că reprezentanţii celor trei partide nu au discutat despre candidatura viitorului premier. Şi la ce le-ar fi folosit, dacă ar fi discutat? Oare atunci când au fost binecuvântaţi negociatorii de pe la partide, nu li s-au dat indicaţii preţioase şi exacte, nu li s-a spus până unde au voie să meargă?
“Acordul poate apărea doar atunci când se hotărăşte cine este premier”, a mai spus Ghimpu. Şi aici îi dăm dreptate, pentru că exact despre asta vorbim şi noi cam de pe când au început negocierile. Prin urmare, liberalul confirmă că s-a făcut teatru, că s-a încercat crearea iluziei unei activităţi intense, care să le permită să mai tragă de timp.
Premierul demis Vlad Filat a declarat, arogant şi plin de sine ca întotdeauna, că se va întâlni cu liderii PD şi PL atunci când va fi necesar, pentru că lui „întâlnire de dragul întâlnirilor” nu-i sunt utile. Dar în foarte scurt timp, acesta a găsit că este „util” totuşi să-şi vadă foştii colegi de alianţă.
Impresiile despre prima rundă de negocieri cu participarea celor trei au fost diferite. Filat pare să nu-şi fi făcut niciun fel de impresii. Ghimpu şi-a făcut mai multe decât ar fi fost cazul. După ce au discutat „foaie verde lobodă” şeful liberalilor ne-a liniştit, pentru că, slavă Domnului, toţi au fost calmi. Ce-i drept, câţiva păreau chiar prea calmi şi uşor intraţi în transă. Cel puţin din spusele liberalului ar reieşi că unii nu dădeau semne că ar fi în deplinătatea facultăţilor mintale şi că ar şti pe ce lume se află.
“A fost ca după o ceartă în familie, unde soţul a primit o tigaie în cap după ce a venit beat acasă. Buimaci aşa, dar unii aşa de calmi, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat”, a descris Mihai Ghimpu situaţia.
O altă concluzie care poate fi desprinsă după prima întâlnire a eşalonului de elită este că instituţiile statului vor fi partajate şi în continuare pe criterii politice. Precizarea vine tot de la liberalul care crede cu sfinţenie în instituţia „pârghiilor”.
“Cine a lansat această idee este o prostie. Cum să te afli la guvernare, dar cineva să conducă?” s-a întrebat, deloc retoric, Ghimpu.
Din toate aceste impresii şi cugetări trebuie să înţelegem că Acordul AIE 2 va fi şi Acordul AIE 3, poate chiar cu tot cu anexele secrete Principala întrebare acum însă nu este cine va fi prim-ministru. Cine a fost lovit cu tigaia în cap, iată întrebarea.
Sursa: flux.md
Комментариев нет:
Отправить комментарий