Mihai Ghimpu rămâne fidel tabieturilor sale din ultima perioadă. În pofida problemelor pe care la are în partid, el anunţa recent că nu va renunţa nici în acest an la obişnuitele tratamente „la băi”. Acalmia (temporară) care se anunţă pe scena politică (politicienii sunt şi ei oameni şi au nevoie de odihnă), ne dă speranţa că bătrânul şi obositul liberal nereformat îşi va urma până la capăt programul de întremare la Băile Herculane, acolo unde se simte cel mai bine şi unde poate discuta în linişte cu Burebista şi Decebal.
Schimbarea de macaz a reformatorilor a fost una de-a dreptul spectaculoasă. La doar câteva zile după ce au anunţat că organizează în toamnă congresului PL, dând asigurări că se bucură de susţinerea a jumătate din organizaţiile teritoriale, grupul Hadârcă–Guţu a renunţat subit să-l mai „reformeze” pe Ghimpu și a decis să-şi înfiinţeze propriul partid, bazat tot pe doctrina liberală.
Grupul disidenţilor a ajuns la concluzia înţeleaptă că Consiliul de reformare nu mai are perspective politice în cadrul PL, din cauza atitudinii voluntariste a lui Mihai Ghimpu şi Dorin Chirtoacă faţă de iniţiativele reformatorilor şi faţă de organizaţiile teritoriale care susţin ideea modernizării partidului şi alegerii unei noi conduceri a formaţiunii. Cel puţin, reformatorii nu mai cred că ar avea şanse să acceadă în următorul Parlament umăr la umăr cu Ghimpu.
Noul „proiect politic” va prinde contururi mai clare, probabil, în toamnă. În ciuda afirmaţiilor despre susţinerea masivă în teritoriu, demersul „reformator” al celor şapte avea o finalitate incertă, iar timpul nu le mai oferă răgaz pentru tatonări. Apropiatele alegeri ar fi putut prinde cele două tabere liberale tot în dispute, altercaţii, contestări în instanţă şi alte acţiuni contraproductive. Or, liberalii plecaţi de la Ghimpu speră să mai prindă câte un loc în Legislativ şi după 2014. Aşa cum speră şi fidelii lui Ghimpu. Puţin probabil însă că această „despărţire a apelor” îi va aduce neapărat câştig de cauză unei părţi sau alteia. Pentru că, şi unii, şi alţii, se pare, vor ieşi destul de şifonaţi din această luptă acerbă pentru putere.
Aşa cum reformatorii consideră că, avându-l pe Mihai Ghimpu în frunte, formaţiunea nu are nicio şansă de reuşită, la fel nici şeful liberalilor nu crede în viitorul politic al „trădătorilor”, prezicând dispariţia grabnică a partidului constituit de către aceştia. Partidul este „mort din start”, pentru că Hadârcă nu este nici reformator, nici lider şi nici ceilalţi „nu au vână”, a punctat Ghimpu.
„Sincer vorbind, eu bănuiam că nu au şanse să convoace Congresul și să reformeze partidul. Eu le cunosc puterile lor”, a constatat cu satisfacţie liberalul.
Exacerbându-şi ca de obicei calităţile de lider şi meritele în faţa partidului, Ghimpu a afirmat că aceşti „foști KGB-iști și actuali agenți ai FSB-ului” nu au niciun fel de merite (spre deosebire de el) pentru care ar putea fi votaţi de popor.
„Nu vor afecta absolut PL-ul, pentru că vor lua zero procente”, a conchis liberalul, precizând că, mai degrabă, aflarea lor de mai departe în partid ar fi fost o problemă.
Plecarea reformatorilor nu înseamnă însă că Ghimpu scapă de bătăi de cap şi îşi poate vedea liniştit de „proceduri”. Dimpotrivă, aceştia îi vor scutura şi mai abitir partidul, pentru că reformatorii nu au de unde din altă parte să-şi coopteze aderenţii.
Iar capul liberalilor este conştient de asta. De aici şi regretele acestuia pentru imprudenţa de a-l fi adus în partid pe cel pe care l-a considerat prieten şi l-a admirat odată, dar pe care îl acuză acum că ar fi agent KGB „încă din ‘89” şi căruia îi reproşează versurile despre Lenin, scrise în tinereţea sa comsomolistă.
Astfel, periodic, Mihai Ghimpu „îşi muşcă coatele” şi vrea să urle “ca un urs şi un lup luaţi împreună”. Şi cum îi este obiceiul, practică aceste îndeletniciri în public. Muşcându-şi mâinile şi coatele pe la televiziuni, acesta îşi face mea culpa şi regretă profund faptul că „i-a acceptat în partid pe cei 7 aşa-zişi reformatori, care au decis să o ia pe o altă cale în politică”, calificând situaţia drept cea mai mare greşeală pe care a făcut-o în activitatea sa politică. Puţin probabil să-şi fi contabilizat Mihai Ghimpu toate greşelile, dar starea de spirit a acestuia este pe deplin explicabilă. El, care s-a autointitulat drept cel mai cinstit şi mai înverşunat luptător pentru adevăr şi dreptate, obişnuit să fie apreciat şi susţinut în toate, s-a pomenit contestat şi hulit chiar de către cei pe care i-a adus în partid, cărora le-a dat „funcţii, perle şi o bucată de pâine”. Şi, culmea, tot cu ajutorul acestora a fost înlăturat de la guvernare, lipsit de pârghii şi de influenţă. La îndemnul lui Vladimir Filat, evident.
Şi una e să te baţi în piept că nu vrei funcţii, să ameninţi că te duci în opoziţie, dacă nu ţi se acceptă condiţiile, şi cu totul altceva este să te vezi chiar înlăturat de la putere. Iar Mihai Ghimpu este afectat, fără îndoială, de această situaţie, motiv din care nu conteneşte să-l acuze şi să-l anatemizeze pe duşmanul său de moarte, care i-a ademenit foştii colegi, cu favoruri şi funcţii, „la umbra stejarului”. Iar pe cei care nu au acceptat, i-a lăsat fără funcţii. Scos în afara jocului politic, Ghimpu se lamentează că Partidul Liberal a fost înlăturat din structurile puterii la insistenţa lui Filat, „pentru că liberalii au fost împotriva acțiunilor ilegale şi împotriva contrabandei”.
„Lumea trebuie să știe de ce PL este în afara actului guvernării. Mai ales alegătorii, care au pledat în 2009 și 2010 pentru schimbare și integrare europeană. Vladimir Filat, ex-premierul Republicii Moldova, președintele PLDM, a îndeplinit ordinul Rusiei, înlăturând liberalii de la guvernare”, repetă liberalul cu orice ocazie.
Lupta pentru „sufletele” liberale va fi dură, fără menajamente, cu lovituri sub centură şi „dezvăluiri” mult mai urât mirositoare decât cele pe care ne-a fost dat să le auzim până acum. Chiar dacă afirmă Ghimpu că „a venit ploaia şi a luat gunoiul”, iar curtea a rămas mai curată ca niciodată, acesta nu poate să nu-şi dea seama că reformatorii au un atu incontestabil – ei sunt la putere, adică au ce le promite celor din teritoriu. Iar asta e mult mai mult decât aşii devalorizaţi din propriile mâneci.
Şeful PL s-a şi plâns deja că unii primari au aderat la „reformatori” deoarece se tem că vor rămâne fără alocații bugetare. Acest „grup de trădători”, afirmă Ghimpu, pe care partidul i-a ajutat să ajungă în Parlament, îi șantajează pe primari, ameninţându-i că nu vor primi bani, proiecte, dacă nu vor merge cu ei.
Nereformatul Ghimpu vrea să pară mai puţin îngrijorat de situaţia din partid şi declară că nu ţine pe nimeni cu forţa. Doar că fără el şi fără Dorin Chirtoacă, nu au nicio şansă să treacă pragul electoral.
“Puterea în partid, cer scuze de nemodestie, dar este în mine şi în Dorin”, a declarat acesta. Deocamdată, totuşi puterea este mai mult în el decât în nepotul Dorin. Pentru că unchiul nu crede că şi-a epuizat limitele şi nu este pregătit pentru o schimbare majoră în viaţa sa şi a partidului.
“Dorin e gata şi azi să preia conducerea PL, eu nu sunt gata”, a anunţat Ghimpu, care a explicat că sunt lucruri complet diferite conducerea Primăriei şi conducerea unui partid. Mai mulţi observatori ai vieţii politice de la noi cred însă că, până în toamnă, viziunile lui Ghimpu ar putea suporta anumite schimbări, iar la viitorul Congres nepotul ar putea să preia şefia partidului, pentru a stăvili plecările către formaţiunea foştilor liberali refomatori. Adică, ar putea fi revigorat mitul despre promovarea tinerilor în Partidul Liberal, care a funcţionat perfect la alegerile anterioare. Doar că acum s-ar putea să fi rămas mai puţini dintre cei care cred în mituri.
Ioana FLOREA
.jpg)
