UN CLAN CIMENTAT DE ALMA MATER?

Astăzi, Europa se confruntă cu criza financiară, recurgând la reducerea cheltuielilor bugetare, a investițiilor, a locurilor de muncă și a salariilor. Dar, în același timp, banii contribuabilor europeni cu o inexplicabilă îngăduință sunt alocate pentru tot soiul de programe dubioase privind „dezvoltarea democrației și a drepturilor și libertăților fundamentale” în țările din lumea a treia. 

În condițiile unei economisiri drastice toate cheltuielile neraționale atrag o atenție sporită. Din câte se pare, a venit timpul când structurile oficiale ale UE, mass-media și opinia publică europeană au început să-și pună întrebarea: dar care sunt rezultatele și eficiența acestor programe? Tot mai atent au început ei să privească, printre altele, în direcția Moldovei și a Ucrainei, țări în care investițiile europenilor așa și nu au dus la îmbunătățirea situației cu drepturile cetățenilor și la garantarea supremației legii. 

Din informația de care dispunem, comisarul european pentru extindere şi politică de vecinătate, Stefan Fule, care tutelează transformările democratice în Moldova, Ucraina, într-un șir de alte țări, se află într-o stare de adevărată catastrofă. Aparatul comisarului nu se isprăvește cu sarcinile de integrare și așa și n-a mai izbutit să demonstreze o reală istorie de succes. În plus, la Bruxelles se coace un scandal, generat de faptul că banii alocați pentru dezvoltarea democrației și a drepturilor fundamentale nu ajung la destinatari și, în particular, în Moldova. 

Recent, pe adresa site-ului nostru СТОПВОР! JOS HOȚII! a sosit un mesaj de la, chipurile, un fost coleg de facultate al lui Stefan Fule și al ministrului afacerilor externe și integrării europene Iurie Leancă, care în anii 1980 au făcut studiile împreună, într-o grupă de studenți, la renumitul MGIMO (Institutul de Stat pentru Relații Internaționale din Moscova). După cum afirmă autorul mesajului, Fule și Leancă contactau intens în anii de studenție, iar în prezent relațiile ce îi leagă pot fi calificate drept o prietenie de durată, verificată din toate punctele de vedere, care este cimentată și de interese financiare comune. Astfel, dacă e să ținem cont de faptul acestor relații strânse, nu este deloc greu să înțelegem adevăratul motiv al dorinței lui Iurie Leancă de a-și prezenta demisia și de a pleca la lucru în Bruxelles. 

Acest comportament al lui Leancă, la fel ca și destinația adevărată a tandemului lui cu Fule trezesc o sumedenie de întrebări. Și, în primul rând, am vrea să-l întrebăm pe ministrul nostru: cum de dânsul, exercitând funcția de șef al diplomației unui stat național care nu este (și nu se știe când și dacă va fi!) membru al UE, visează să treacă cu lucrul la Bruxelles și permanent promite să-și dea demisia? Un asemenea comportament nici sub o formă nu corespunde rangului de ministru al afacerilor externe al unui stat independent. 

Însă niște întrebări și mai importante se referă la cele circa 400-500 mln. euro alocate Moldovei de Uniunea Europeană în anii 2011-2013. Pe baza datelor, care au devenit cunoscute, am dori să aflăm de la Iurie Leancă suma reală a investițiilor care s-au făcut în povestea noastră „de succes”? Am dori să știm cum anume au fost cheltuiți acești bani? Prin intermediul căror organizații se efectua finanțarea și unde acum „lucrează” banii? Și, bineînțeles, pe cât de eficient au fost foloste mijloacele care s-au alocat Moldovei?