Marian Lupu, Vladimir Filat şi Ion Hadârcă, au chemat lumea la o „amplă manifestare”, pe 3 noiembrie, pentru a demonstra „unitatea forţelor pro-europene din Republica Moldova” .
Doleanţa guvernării ca la acţiunea de susţinere a „parcursului său european” să participe cât mai multă lume, nu doar membri şi simpatizanţi ai partidelor de la putere, a fost percepută, evident, ca un imperativ. Activiştii zeloşi de prin toată ţara s-au pus serios pe treabă pentru ca numărul susţinătorilor zâmbăreţi să nu-i dezamăgească pe potentaţii zilei. Care, aşa cum ne sugera liberalul nereformat Mihai Ghimpu, trebuie iubită „cu toată corupţia, hoţiile şi mârşăviile pe care le-au făcut”.
Şi tot în spiritul tradiţiilor de tristă pomină, zilele acestea au curs din toate părţile declaraţii de sprijin şi îndemnuri la „unitatea forţelor pro-europene din Republica Moldova”, au fost întocmite liste ale susţinătorilor acţiunii din 3 noiembrie.
Uniunea Scriitorilor bate alarma şi ne îndeamnă să punem interesul naţional mai presus de viziunile şi divergenţele politice, pentru că „guvernarea proeuropeană are nevoie ca niciodată de sprijinul ferm al majorităţii electoratului”. După cum observăm, lucrurile sunt spuse pe şleau, fără ocolişuri – sprijinul electoratului şi nu pur şi simplu al populaţiei. Adică, apelul scriitorilor este cu bătaie lungă şi ţinteşte viitoarele alegeri parlamentare. Prin urmare, nu „parcursul european” are nevoie de sprijin, ci guvernarea compromisă şi coruptă, care a pierdut iremediabil încrederea cetăţenilor.
Veteranii conflictului de pe Nistru au anunţat şi ei că se vor ridica „în apărarea viitorului nostru comun în Europa”, pentru a le da o ripostă „duşmanilor integrării europene a Republicii Moldova”. Şi asta în pofida faptului că politicienii au declarat spăsiţi că nu au în vedere o contramanifestaţie, o acţiune împotriva cuiva, ci una în susţinerea „viitorului acestei ţări”.
Asociaţia „Parlamentul 90” a fost şi ea prezentă la apel, chemând cetăţenii să spună „un „Nu” hotărât trecutului şi un „Da” la fel de hotărât viitorului european al ţării noastre!”
Şi Academia de Ştiinţe a Moldovei va susţine acţiunea din 3 noiembrie, ca, de altfel, şi alte instituţii ale statului. Chiar dacă multe dintre acestea nu-şi declară deschis participarea. Majoritatea funcţionarilor însă au fost practic obligaţi să facă act de prezenţă pe data de 3 noiembrie, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, dându-li-se de înţeles că lipsa lor de la manifestare ar putea fi calificată drept lipsă nemotivată de la serviciu.
Cursul european, pe care tot actuala guvernare l-a compromis şi l-a dus în derizoriu, rămâne acum singurul atu al acesteia, panaceul universal pentru toate bolile societăţii. În lipsa unor realizări reale, altele decât cele enumerate de Filat, refrenul despre integrarea europeană este reluat ostentativ şi la turaţii maxime. Acest refren trebuie să ne creeze iluzia că actualii guvernanţi sunt fără de alternativă. Cel puţin până la viitorul scrutin. Partidele aflate astăzi la putere mizează pe această ultimă carte, în perspectiva viitoarelor alegeri, aşa cum au mizat în trecut pe lozincile anticomuniste şi promisiunile de reformare a societăţii.
Guvernarea, care a uitat definitiv de lozinca „Moldova fără sărăcie”, în loc să ia măsuri urgente prin care să ajute populaţia sărăcită, să adopte legi viabile în favoarea acesteia, nu doar a propriului buzunar, să încerce să realizeze măcar ceva din ceea ce a promis, ne ia tot cu patriotismul şi cu „parcursul european”.
Astfel, acţiunea „benevolă” din 3 noiembrie este menită să confere legitimitate guvernării înglodate în corupţie, să le menajeze orgoliile oligarhilor şi hoţilor de la putere. Povestea cu vectorul european nu este decât un pretext, un ultim atu al guvernării, care nu mai are cu ce veni în faţa alegătorilor.
