Rușinea eurohoților

Marșul puterii de azi, 3 noiembrie, a eșuat. Mitingul a durat cel mult o oră și jumătate, deși oamenii, veniți de departe, trebuiau să se scoale pe la 5-6 dimineața, și asta în zi de duminică. Organizarea unui miting de proporții „cu zâmbete de bucurie” nu s-a reușit chiar și cu aplicarea masivă a pârghiilor administrative și a cumpărării prezenței unei mase mari de cetățeni în Piața Marii adunări naționale. Se știa din timp că venirea la acest miting guvernanții o plătesc, însă cu cele 200-300 de lei pentru participare ei nu au avut cum să cumpere nici respectul oamenilor, nici bucuria lor. Elevii, studenții, oamenii în vârstă se indignau de faptul că au fost impuși să fie prezenți la miting. Cei în vârstă au venit de teama să nu-și piardă locurile de muncă. Domina o atmosferă de dezgust și silă, lumea mai mult tăcea.

S-a văzut cu ochiul liber că acțiunea, de la început și până la sfârșit, a fost regizată. În realitate nu se face nimic sub aspectul apropierii de Europa, în schimb la demostrație toți au fost mânați ca o turmă. Mulți dintre participanții la miting veniți de la sate nici nu știau că au fost aduși la Chișinău să susțină „integrarea europeană”. Grupuri de tineri se indignau că părinții vor fi dați afară de la lucru, dacă vor lipsi de la miting. Coloanele de copii erau dirijați să pășească în așa fel de parcă o fac din propria dorință, deși se vedea de la o poștă că ei nu înțeleg nimic în acest joc politic.

La deschiderea mitingului moderatorul (un showmen de profesie) a anunțat că imnul Republicii Moldova va fi interpretat de solista operei naționale Valentina Naforniță. Ea a ieșit și a cântat „Limba noastră” ca pe scenă, toată lumea – și pe tribună, și jos – tăcea și asculta. Nicăieri, nici într-o țară imnurile nu se cântă așa, ca la teatru… Oamenilor, în majoritate, le era totuna ce se vorbește de la microfon. Cuvântările organizatorilor și liderilor fostei Alianțe erau scurte, să nu irite mulțimea. Vorbitorii nu se bucurau de susținere, rar cine îi aplauda. Oamenii nu reacționau la cuvântările bandiților, așteptau începutul concertului. Nimeni nu mai credea pălăvrăgelilor lui Filat, Lupu, Timofti etc., toți demult sunt sătui de promisiunile lor deșarte.

Despre ce s-a vorbit la mitingul organizat de eurohoți? Cel mai mult – despre necesitatea luptei împotriva corupției. Despre aceasta au ținut cuvântări: Filat – cel care a fost demis pentru corupție; Lupu, și el un politician demis; judecătorul cel vândut Timofti, care a fost nelegitim ales președinte. Chiar nu s-au găsit alți oameni care să vorbească despre combaterea corupției?! Pe de altă parte, de unde să-i găsească, dacă în cei 4 ani, de când ei sunt la putere. la închisoare au nimerit pentru cazuri de corupție doar 3 persoane! Iată așa o „combat” dânșii în realitate. Regimul și de data acesta și-a demonstrat nulitatea și deplina impotență politică. Poveștile frumoase despre integrarea europeană și istoria de succes așa și nu au unit poporul. Oamenii au fost impuși să vină în piață, dar n-au venit de bună voie, uniți de o idee. La un moment dat, câțiva zeci de oameni au început să scandeze organizat „Unire”. Chiar în fața scenei apăruse un mare placat: „Vrem Unire!”. Este simptomatic că, îndată după ce a fost citită „declarația despre integrarea europeană”, s-au auzit strigăte: „Unire, unire!”. 

Au fost foarte multe drapele românești. La fel ca și la 7 aprilie 2009, puterea cu ajutorul unioniștilor trimite semnale României, că unirea trebuie să aibă loc.

Contrabandistul Filat și fugarul din PCRM contra bani Lupu au declarat că situația în țară „s-a îmbunătățit”. „Drumurie au devenit mai bune, școlile s-au renovat”. Aceste minciuni le trezesc cetățenilor Moldovei atâta silă, încât deja nu-s îndoieli: puterii de azi nu i-a mai rămas multă vreme să se afle la libertate. Una din vorbitoarele din scenă a menționat că actuala coaliție de guvernare „merge spre scopul pe care ș-i l-a propus fără să țină cont de nimic”. Asta-i adevărat, dar actuala putere trebuie să știe: peste popor, peste adevărații patrioți ai Moldovei ea nu va putea călca. Da, cu amenințări și intimidări, cu împărțitul banilor ei i-a reușit să adune la miting vreo 30-35 de mii de persoane. Însă, când vor veni alegerile anticipate oamenii vor vota liber, alegerile nu sunt miting, la alegeri omul singur decide în cabina de votare, cu cine să fie. Și atunci nici banii, nici amenințările nu-i vor salva pe criminalii din CGPE. Pentru acțiunile sale, când se va schimba puterea, ei vor răspunde la judecata poporului și vor fi trimiși la închisoare.

Sursa

3 noiembrie faliment politic ai Coaliţiei pentru Guvernare Pro-Europeană

Marian Lupu, Vladimir Filat şi Ion Hadârcă, au chemat lumea la o „amplă manifestare”, pe 3 noiembrie, pentru a demonstra „unitatea forţelor pro-europene din Republica Moldova” .

Doleanţa guvernării ca la acţiunea de susţinere a „parcursului său european” să participe cât mai multă lume, nu doar membri şi simpatizanţi ai partidelor de la putere, a fost percepută, evident, ca un imperativ. Activiştii zeloşi de prin toată ţara s-au pus serios pe treabă pentru ca numărul susţinătorilor zâmbăreţi să nu-i dezamăgească pe potentaţii zilei. Care, aşa cum ne sugera liberalul nereformat Mihai Ghimpu, trebuie iubită „cu toată corupţia, hoţiile şi mârşăviile pe care le-au făcut”.

Şi tot în spiritul tradiţiilor de tristă pomină, zilele acestea au curs din toate părţile declaraţii de sprijin şi îndemnuri la „unitatea forţelor pro-europene din Republica Moldova”, au fost întocmite liste ale susţinătorilor acţiunii din 3 noiembrie.

Uniunea Scriitorilor bate alarma şi ne îndeamnă să punem interesul naţional mai presus de viziunile şi divergenţele politice, pentru că „guvernarea proeuropeană are nevoie ca niciodată de sprijinul ferm al majorităţii electoratului”. După cum observăm, lucrurile sunt spuse pe şleau, fără ocolişuri – sprijinul electoratului şi nu pur şi simplu al populaţiei. Adică, apelul scriitorilor este cu bătaie lungă şi ţinteşte viitoarele alegeri parlamentare. Prin urmare, nu „parcursul european” are nevoie de sprijin, ci guvernarea compromisă şi coruptă, care a pierdut iremediabil încrederea cetăţenilor.

Veteranii conflictului de pe Nistru au anunţat şi ei că se vor ridica „în apărarea viitorului nostru comun în Europa”, pentru a le da o ripostă „duşmanilor integrării europene a Republicii Moldova”. Şi asta în pofida faptului că politicienii au declarat spăsiţi că nu au în vedere o contramanifestaţie, o acţiune împotriva cuiva, ci una în susţinerea „viitorului acestei ţări”. 

Asociaţia „Parlamentul 90” a fost şi ea prezentă la apel, chemând cetăţenii să spună „un „Nu” hotărât trecutului şi un „Da” la fel de hotărât viitorului european al ţării noastre!”

Şi Academia de Ştiinţe a Moldovei va susţine acţiunea din 3 noiembrie, ca, de altfel, şi alte instituţii ale statului. Chiar dacă multe dintre acestea nu-şi declară deschis participarea. Majoritatea funcţionarilor însă au fost practic obligaţi să facă act de prezenţă pe data de 3 noiembrie, în Piaţa Marii Adunări Naţionale, dându-li-se de înţeles că lipsa lor de la manifestare ar putea fi calificată drept lipsă nemotivată de la serviciu.

Cursul european, pe care tot actuala guvernare l-a compromis şi l-a dus în derizoriu, rămâne acum singurul atu al acesteia, panaceul universal pentru toate bolile societăţii. În lipsa unor realizări reale, altele decât cele enumerate de Filat, refrenul despre integrarea europeană este reluat ostentativ şi la turaţii maxime. Acest refren trebuie să ne creeze iluzia că actualii guvernanţi sunt fără de alternativă. Cel puţin până la viitorul scrutin. Partidele aflate astăzi la putere mizează pe această ultimă carte, în perspectiva viitoarelor alegeri, aşa cum au mizat în trecut pe lozincile anticomuniste şi promisiunile de reformare a societăţii.

Guvernarea, care a uitat definitiv de lozinca „Moldova fără sărăcie”, în loc să ia măsuri urgente prin care să ajute populaţia sărăcită, să adopte legi viabile în favoarea acesteia, nu doar a propriului buzunar, să încerce să realizeze măcar ceva din ceea ce a promis, ne ia tot cu patriotismul şi cu „parcursul european”.

Astfel, acţiunea „benevolă” din 3 noiembrie este menită să confere legitimitate guvernării înglodate în corupţie, să le menajeze orgoliile oligarhilor şi hoţilor de la putere. Povestea cu vectorul european nu este decât un pretext, un ultim atu al guvernării, care nu mai are cu ce veni în faţa alegătorilor.

Sursa