Şeful statului, Nicolae Timofti s-a adresat recent onoratului Parlament cu rugămintea respectuoasă ca acesta să-şi onoreze obligaţiunile şi să iniţieze, în cele din urmă, procedura de numire a doi judecători la Curtea Constituţională. Nu de alta, dar din lipsă de cvorum, Înalta Curte stă de mai bine de o lună fără treabă. Cu teancuri de dosare nesoluţionate, rămase încă din anul trecut. Şi dacă se mai întâmplă şi nişte alegeri anticipate? Nici nu ar avea cine să valideze rezultatele.
Dar cel mai probabil, nici la alegeri anticipate nu se va ajunge. Nu pentru că politicienii ar fi atât de responsabili, încât să reuşească depăşirea blocajului politic, ci pentru că nu va putea fi dizolvat actualul Legislativ. „Fără decizia Curţii, nu va fi posibilă dizolvarea Parlamentului”, a specificat preşedintele CC, Alexandru Tănase.
Şi dacă aşa stau lucrurile, parcă nici deputaţii nu au de ce se grăbi. Nu-şi numesc judecătorii la Înalta Curte, nu are cine să-i trimită acasă. Curtea este nefuncţională din februarie 2013, odată cu expirarea mandatului a doi judecători pe care trebuie să-i numească Parlamentul. Potrivit legii, judecătorii Curţii Constituţionale sunt numiţi de Parlament, de Guvern şi de Consiliul Superior al Magistraturii.
Preşedintele Timofti consideră că acest blocaj s-a iscat din cauza imperfecţiunii legislaţiei privind mecanismul de numire a judecătorilor acestei instanţe, precum şi a modului de convocare a plenului Curţii. Conform prevederilor Legii cu privire la Curtea Constituţională, aceasta este în drept să se convoace în plen numai după numirea a cel puţin 4 judecători din partea tuturor celor trei autorităţi ale statului.
Pe de altă parte, legea prevede că şedinţele plenare ale Curţii Constituţionale sunt deliberative dacă întrunesc condiţia de prezenţă a patru judecători. Norma în cauză rămâne însă nefuncţională, din cauza stipulării că judecătorii trebuie să aibă reprezentare „din partea tuturor autorităţilor competente”.
Prin urmare, deşi legea prevede că şedinţele plenare ale Curţii sunt deliberative dacă întrunesc condiţia de prezenţă a patru judecători, obligativitatea de a fi reprezentate toate cele trei autorităţi face imposibilă funcţionarea instituţiei.
Pentru a înlătura această contradicţie, preşedintele ţării Nicolae Timofti a expediat în Parlament un proiect de lege, cu solicitarea de a fi analizat în regim prioritar. Proiectul propune abrogarea articolului 23 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, care stabileşte că Înalta Curte se poate convoca numai după ce au fost numiţi cel puţin 4 judecători din partea tuturor autorităţilor competente.
Totodată, pornind de la gravitatea şi stringenţa problemei, preşedintele Timofti a îndemnat deputaţii să dea dovadă de responsabilitate şi să iniţieze neîntârziat procedura de numire a celor doi judecători la Curtea Constituţională din partea Parlamentului, pentru a asigura buna funcţionare a instituţiei.
Este greu de spus dacă deputaţii „se vor pătrunde de importanţa momentului” şi vor da curs solicitării şefului statului. Cert este că, atâta timp cât se mai fac aranjamentele şi sunt disputate principiile şi valorile, judecătorii nu vor fi aleşi, pentru că şi aceste funcţii sunt un element important în jocurile pentru putere ale politicienilor.
Unii chiar au sugerat că funcţiile respective ar fi privite ca monedă de schimb în actualele confruntări dintre foştii aliaţi. Nu ştim dacă sunt fantezii sau certitudini, dar unul dintre aspiranţii la fotoliul de magistrat la CC, Victor Popa, propus de Partidul Liberal, afirma cu puţin timp în urmă că liberal-democraţii ar fi dispuşi să-l voteze, dar în schimbul votului pentru realegerea lui Vladimir Filat în fruntea Guvernului. Popa a făcut această declaraţie după ce fracţiunea liberal-democrată a anunţat că nu va susţine candidatul liberalilor, deoarece acesta este afiliat politic.
Pe de altă parte, această tergiversare pare să nu mai mire pe nimeni. Pentru că ne-am obişnuit. Pe parcursul celor peste trei ani de guvernare AIE 1 şi 2, activitatea unor importante instituţii ale statului a fost blocată pe perioade mult mai îndelungate. Din motiv că pentru orice funcţie, fie ea mică sau mare, s-au dat lupte aprige, fiecare dintre partidele de la putere încercând să obţină cât mai mult cu putinţă. Alegerea şefului statului a durat mai bine de doi ani de zile, în această perioadă fiind încălcate toate prevederile legale cu putinţă. Aproape un an nu a fost numit un şef la Serviciul de Informaţii şi Securitate şi jumătate de an a fost nefuncţională Comisia Naţională pentru Integritate, până când nu i-au căzut aşa cum trebuie pasienţele lui Mihai Ghimpu. Nici după expirarea a mai bine de jumătate de mandat, guvernarea nu a fost în stare să se înţeleagă în privinţa numirii tuturor viceminiştrilor. Ca să nu mai amintim cât timp au stat reprezentanţele noastre diplomatice de peste hotare fără ambasadori. Şi atunci, ce mare lucru doi judecători. Să mai aştepte, că sunt treburi mai importante de rezolvat.
Şi dacă aşa stau lucrurile, parcă nici deputaţii nu au de ce se grăbi. Nu-şi numesc judecătorii la Înalta Curte, nu are cine să-i trimită acasă. Curtea este nefuncţională din februarie 2013, odată cu expirarea mandatului a doi judecători pe care trebuie să-i numească Parlamentul. Potrivit legii, judecătorii Curţii Constituţionale sunt numiţi de Parlament, de Guvern şi de Consiliul Superior al Magistraturii.
Preşedintele Timofti consideră că acest blocaj s-a iscat din cauza imperfecţiunii legislaţiei privind mecanismul de numire a judecătorilor acestei instanţe, precum şi a modului de convocare a plenului Curţii. Conform prevederilor Legii cu privire la Curtea Constituţională, aceasta este în drept să se convoace în plen numai după numirea a cel puţin 4 judecători din partea tuturor celor trei autorităţi ale statului.Pe de altă parte, legea prevede că şedinţele plenare ale Curţii Constituţionale sunt deliberative dacă întrunesc condiţia de prezenţă a patru judecători. Norma în cauză rămâne însă nefuncţională, din cauza stipulării că judecătorii trebuie să aibă reprezentare „din partea tuturor autorităţilor competente”.
Prin urmare, deşi legea prevede că şedinţele plenare ale Curţii sunt deliberative dacă întrunesc condiţia de prezenţă a patru judecători, obligativitatea de a fi reprezentate toate cele trei autorităţi face imposibilă funcţionarea instituţiei.
Pentru a înlătura această contradicţie, preşedintele ţării Nicolae Timofti a expediat în Parlament un proiect de lege, cu solicitarea de a fi analizat în regim prioritar. Proiectul propune abrogarea articolului 23 din Legea cu privire la Curtea Constituţională, care stabileşte că Înalta Curte se poate convoca numai după ce au fost numiţi cel puţin 4 judecători din partea tuturor autorităţilor competente.
Totodată, pornind de la gravitatea şi stringenţa problemei, preşedintele Timofti a îndemnat deputaţii să dea dovadă de responsabilitate şi să iniţieze neîntârziat procedura de numire a celor doi judecători la Curtea Constituţională din partea Parlamentului, pentru a asigura buna funcţionare a instituţiei.
Este greu de spus dacă deputaţii „se vor pătrunde de importanţa momentului” şi vor da curs solicitării şefului statului. Cert este că, atâta timp cât se mai fac aranjamentele şi sunt disputate principiile şi valorile, judecătorii nu vor fi aleşi, pentru că şi aceste funcţii sunt un element important în jocurile pentru putere ale politicienilor.
Unii chiar au sugerat că funcţiile respective ar fi privite ca monedă de schimb în actualele confruntări dintre foştii aliaţi. Nu ştim dacă sunt fantezii sau certitudini, dar unul dintre aspiranţii la fotoliul de magistrat la CC, Victor Popa, propus de Partidul Liberal, afirma cu puţin timp în urmă că liberal-democraţii ar fi dispuşi să-l voteze, dar în schimbul votului pentru realegerea lui Vladimir Filat în fruntea Guvernului. Popa a făcut această declaraţie după ce fracţiunea liberal-democrată a anunţat că nu va susţine candidatul liberalilor, deoarece acesta este afiliat politic.
Pe de altă parte, această tergiversare pare să nu mai mire pe nimeni. Pentru că ne-am obişnuit. Pe parcursul celor peste trei ani de guvernare AIE 1 şi 2, activitatea unor importante instituţii ale statului a fost blocată pe perioade mult mai îndelungate. Din motiv că pentru orice funcţie, fie ea mică sau mare, s-au dat lupte aprige, fiecare dintre partidele de la putere încercând să obţină cât mai mult cu putinţă. Alegerea şefului statului a durat mai bine de doi ani de zile, în această perioadă fiind încălcate toate prevederile legale cu putinţă. Aproape un an nu a fost numit un şef la Serviciul de Informaţii şi Securitate şi jumătate de an a fost nefuncţională Comisia Naţională pentru Integritate, până când nu i-au căzut aşa cum trebuie pasienţele lui Mihai Ghimpu. Nici după expirarea a mai bine de jumătate de mandat, guvernarea nu a fost în stare să se înţeleagă în privinţa numirii tuturor viceminiştrilor. Ca să nu mai amintim cât timp au stat reprezentanţele noastre diplomatice de peste hotare fără ambasadori. Şi atunci, ce mare lucru doi judecători. Să mai aştepte, că sunt treburi mai importante de rezolvat.
Ioana FLOREA
Sursa: flux.md
Комментариев нет:
Отправить комментарий