Alegerile parlamentare din 2014 s-ar putea desfăşura după noi reguli. Proiectul de lege înaintat de democratul Vladimir Plahotniuc privind trecerea la sistemul electoral mixt a fost aprobat miercuri, 17 aprilie, de Comisia juridică, numiri şi imunităţi a Parlamentului, cu votul a şase din zece membri prezenţi. Astfel, potrivit proiectului, 51 de deputaţi ar putea fi aleşi pe liste de partid, iar 50 – în circumscripţii uninominale.
Implementarea sistemului electoral mixt ar însemna că la următoarele alegeri parlamentare vor fi constituite 50 de circumscripţii electorale uninominale, în afara circumscripţiei electorale naţionale, care cuprinde întreg teritoriul ţării şi secţiile de votare de peste hotare. Repartizarea mandatelor pe liste de partid va rămâne neschimbată. În circumscripţiile uninominale însă, funcţiile de deputat le vor reveni candidaţilor care vor obţine majoritatea de 50% plus un vot. În cazul în care nimeni nu va obţine majoritatea necesară de voturi, lupta dintre primii doi plasaţi se va da în turul doi de scrutin.
Cetăţenii aflaţi peste hotare şi cei din stânga Nistrului vor vota doar în circumscripţia naţională.
Proiectul a fost susţinut de reprezentanţii PD, PLDM şi de deputatul neafiliat Sergiu Sârbu. Reprezentanţii PCRM au părăsit şedinţa în semn de protest, iar liberalii nu au participat. În contextul negocierilor purtate de premierul desemnat privind constituirea noului guvern, am putea intui că, în linii mari, înţelegerile au fost făcute, iar noua majoritate s-a conturat deja. Cel mai probabil, Filat va fi reconfirmat în funcţia de premier. Înainte de aceasta însă, alţi câţiva demnitari ar putea fi numiţi în funcţii, potrivit aranjamentelor făcute.
Liberalii consideră că nu avem nevoie, deocamdată, de un alt sistem electoral şi că Republica Moldova nu este pregătită actualmente pentru un astfel de pas.
Deputaţii comunişti sunt şi ei de părerea că nu există un proiect bine chibzuit şi că graba este inutilă, mai ales acum, când Guvernul a fost demis şi se discută formarea unui nou Cabinet de Miniştri.
În nota de argumentare a proiectului elaborat de democraţi se acreditează ideea că modificările propuse i-ar oferi fiecărui cetăţean un acces mai mare la procesul decizional la nivel legislativ, prin intermediul deputatului ales, fiindcă acesta va fi dependent de votul fiecărui cetăţean din localitatea de circumscripţie. „În acelaşi timp, creşte şi responsabilitatea partidelor, care rămân a fi principalele formaţiuni politice abilitate să identifice, să pregătească şi să promoveze cadre pentru sistemul politic şi administrativ al Republicii Moldova, însă vor fi obligate să ţină cont de competenţa acestora şi de credibilitatea candidaţilor propuşi în circumscripţia uninominală”, se mai precizează în notă.
Anterior, Vladimir Plahotniuc declara că va insista pentru adoptarea acestei iniţiative, chiar cu riscul de a nu fi ales în viitorul Parlament, pentru că actualul sistem electoral are nevoie de schimbări fundamentale. Vom menţiona, în treacăt, că riscurile pentru Plahotniuc, dimpotrivă, sunt minimale, în cazul în care respectivul proiect va găsi susţinere în Legislativ.
Sunt aduse mai multe argumente în favoarea schimbării actualului sistem electoral, inclusiv că aceasta ar duce la responsabilizarea deputaţilor, pentru că alegătorul va şti exact pe cine va delega în organul legislativ şi va avea un dialog mai deschis cu acesta (ceea ce ar putea fi doar o frumoasă iluzie). Mai este invocată şi posibilitatea stopării „cumpărării” deputaţilor şi migrării acestora de la o formaţiune la alta. O altă iluzie, credem, pentru că traseismul nu va fi combătut prin votul uninominal, atâta timp cât apartenenţa la un partid sau altul nu este determinată de aderarea sinceră şi asumată la o ideologie, ci la „ciolan” şi la „treuca puterii”. Prin urmare, banul îi va face să circule şi în continuare de la un partid la altul.
Sistemul electoral mixt este cel puţin prematur, prin urmare, inoportun pentru ţara noastră. Desigur, orice sistem electoral – proporţional, uninominal sau mixt – este funcţional şi relevant doar în măsura în care sunt asigurate alte componente fundamentale ale unei democraţii liberale într-un stat de drept. E vorba şi de nivelul de dezvoltare economică sau de măsura în care oamenii sunt asiguraţi cu nişte venituri decente, care să le permită să opteze în cadrul alegerilor liber, iar nu în funcţie de pomenile sau promisiunile electorale. Şi apoi, în condiţiile noastre, un candidat ales într-o circumscripţie va trebui să se ocupe nu atât de probleme de ordin naţional, aflate în competenţa Parlamentului, cât de cele locale, dublând, substituind şi poate chiar luând sub controlul său autorităţile publice locale.
Dacă 50 de deputaţi din cei 101 urmează să fie aleşi în circumscripţii uninominale, este evident că partidele-saci cu bani sau, mai bine zis, proiectele financiare care fac uz de partide şi de instituţii de stat pentru înmulţirea capitalurilor se vor întrece între ele în scopul coruperii şi atragerii acestor persoane de partea lor. Coruperea “independenţilor” va decurge, cel puţin, în două etape. Prima. Oamenii cutărui sau cutărui partid oligarhic din teritoriul respectiv selectează candidaţi dintre fruntaşii locali, cu şanse reale de a fi aleşi, şi le dau bani pentru două scopuri: 1) necesităţi personale; 2) finanţarea campaniei electorale. Însă la fel de valabilă poate rămâne şi coruperea ulterioară, post-factum, a deputaţilor “independenţi”, care, odată ajunşi în Legislativ, îşi vor descoperi rapid “valoarea de piaţă”, mult mai ridicată decât “preţul de cost” şi vor începe să supraliciteze în negocierile dintre facţiunile rivale ale “granzilor”, înclinând spre cei care îi vor oferi mai multe “principii şi valori” financiare. În toate aceste cazuri, partidele-saci cu bani îşi vor mări după alegeri numărul de mandate pe socoteală racolării unor astfel de “slugi ale poporului”.
Ar fi de reţinut că în cazul adoptării unui astfel de model electoral mixt, repartizarea fondurilor bugetare riscă să degradeze şi mai mult dinspre principiul priorităţilor spre cel al circumscripţiilor de unde se trag respectivii. Adică, finanţarea direcţionată de la centru spre teritoriu va depinde nu neapărat de necesităţile vitale şi urgenţe de prim ordin, ci de gradul de influenţă al unui sau altui lobbyst sau grup de lobbyşti.
Respectiva reformă va determina concomitent întărirea considerabilă a influenţei partidelor mari şi, în paralel, slăbirea formaţiunilor politice mai mici şi lipsirea acestora de şansa de a se extinde. După monopolizarea sectorului economic de către “granzii” care au transformat într-o ficţiune principiul liberei concurenţe în condiţiile pieţei, prin reforma respectivă acelaşi fenomen s-ar putea răsfrânge şi asupra politicului, libera concurenţă ajungând şi aici literă moartă.
Sistemul în vigoare, adoptat prin Codul Electoral în 1993, a ţinut cont de existenţa diferendului transnistrean, unde autorităţile legale nu pot asigura organizarea unui astfel de exerciţiu democratic. Prin urmare, însăşi reluarea discuţiei asupra subiectului respectiv poate resuscita poftele regionaliste la Tiraspol, Comrat, poate şi la Bălţi, şi în alte regiuni de a cere anumite cote de reprezentare numerică în Parlament. Iar de aici şi până la apariţia unor riscuri reale de blocaje instituţionale şi tendinţe secesioniste nu e decât un pas.
Autorii şi susţinătorii proiectului mai vehiculează şi argumentul că respectivul sistem este aplicat cu succes în foarte multe ţări cu democraţii avansate. Nu este cazul nostru totuşi. Pe noi nu ne paşte, deocamdată, „pericolul” unei democraţii avansate. Totodată, este ştiut că partidele din aceste ţări au mecanisme interne eficiente, democratice de desemnare a candidaţilor în alegeri. La noi, în lipsa unor astfel de proceduri, candidaţii vor fi nominalizaţi în funcţie de gradul de apropiere şi de obedienţă faţă de boşii locali sau de găştile de la conducerea centrală a partidelor, de „ofrandele” electorale generoase. Prin urmare, ar fi cel puţin naiv să credem că interesul comun şi nu cel de gaşcă de partid va fi dominant în selectarea candidaţilor şi că, implicit, acest sistem va genera schimbări calitative majore în organul legiuitor.
Apropo, nici în România, unde votul uninominal se aplică deja, nu contenesc discuţiile despre dezavantajele acestuia. Unul din argumente este că ţara are nevoie, pentru a ieşi din criză şi pentru a înregistra o creştere economică durabilă, de programe, de proiecte mari, iar astfel de programe pot fi propuse şi susţinute de partide, nu de deputaţi „independenţi”, axaţi, mai degrabă, pe grijile votanţilor din localităţile de circumscripţie, de al căror vot ar putea avea nevoie şi în alegerile următoare.
În opinia unor analişti, calitatea Parlamentului actual din România este incomparabil mai joasă decât acum 20 de ani. În democraţiile fragile, votul uninominal este nociv, pentru că permite accederea la putere a unor „baroni” locali, a unor oameni certaţi cu legea, cu dosare după ei, învinuiţi de viol, de delapidări de fonduri, de corupţie şi de alte păcate.
Sursa: FLUX.md

Комментариев нет:
Отправить комментарий