Despre incontinența verbală a politicienilor

În ultimul timp, cuvîntul în ţara noastră s-a devalorizat atît de mult, încît acest lucru nu mai miră pe nimeni. În fiecare zi vedem pe ecranul televizoarelor aceleaşi feţe, care îşi schimbă cu uşurinţă părerea şi uită despre ce au vorbit acum o zi sau două. Oamenii se obișnuiesc cu asemenea inconsecvenţă şi încetează nu doar să pătrundă în esenţa celor spuse, dar în genere să mai asculte ce spun politicienii şi reprezentanţii puterii. În majoritatea cazurilor este o decizie raţională, or, parafrazîndu-l pe Pelevin, se poate spune că politicienii noştri, chiar dacă înţeleg ce spun, asta nu înseamnă că în vorbele lor există vreun sens.

Absurditatea cuvintelor, absurditatea acţiunilor întreprinse de autorităţi şi lipsa de principialitate reprezintă o tendinţă periculoasă şi distructivă, pe care o urmărim în prezent în politica moldovenească.

Săptămîna curentă, preşedintele ţării, Nicolae Timofti, a declarat că nu este gata să numească candidatul la funcţia de prim-ministru pînă pe 5 aprilie, cum a promis acum cîteva zile. Potrivit şefului statului, consultările cu fracţiunile parlamentare vor continua. „Sîntem foarte aproape de a identifica o soluţie. Probabil, săptămîna curentă sau viitoare soluţia va fi găsită. Mă orientez la 5 aprilie, însă nu pot afirma categoric că anume în această zi va fi înaintat candidatul”, a menţionat preşedintele.

Este deja a doua amînare, pe care şi-o permite Nicolae Timofti, după declaraţiile răsunătoare privind termenul limită de desemnare a candidatului la funcţia de premier. Iniţial, Timofti a promis să numească candidatul pînă la 1 aprilie, după care s-a răzgîndit. Acum o săptămînă, preşedintele a cerut ultimativ fracţiunilor parlamentare să finalizeze consultările, deoarece pe 5 aprilie intenţionează să anunţe numele candidatului la funcţia de premier, însă s-a răzgîndit din nou.

De menţionat, că s-a revoltat doar opoziţia parlamentară, în timp ce grosul populaţiei deja nu mai observă aceste nuanţe. Oamenii s-au deprins că, pe parcursul ultimilor ani, politicienii promit lucruri pe care nu le pot realiza. Însă, dacă politicianul “vrea, dar nu poate”, el trebuie să se gîndească la nivelul lui de profesionalism şi să ia decizia respectivă. Dublurile interminabile arată jalnic şi provoacă ironie nimicitoare la adresa autorităţilor.

Unul dintre multiplele exemple de exprimare verbală uşuratică, din ultimul timp, sînt promisiunile premierului Vlad Filat şi ministrului Afacerilor Externe şi Integrării Europene, Iurie Leancă, de a asigura cetăţenilor moldoveni regim fără vize cu Uniunea Europeană pînă la sfîrşitul anului 2012. În pofida faptului că deja atunci era clar că această promisiune este irealizabilă, Iurie Leancă chiar a declarat că va demisiona, dacă acest lucru nu se va produce. Bineînţeles, aşa ceva nu s-a întîmplat. Şi ce dacă? Pentru a-şi păstra blazonul, în Guvern au recurs la o şmecherie grosolană, scenariul căreia prevedea „demisionarea” ministrului Leancă, care aşa şi nu s-a produs, deoarece „nu a fost lăsat să plece”. Mare noroc că nici premierul, nici ministrul nu au promis să-şi mănînce cravata în caz de eşec sau să se culce pe şinele de cale ferată.

Cu părere de rău, la acest comportament lipsit de principialitate al autorităţilor moldoveneşti contribuie activ şi partenerii externi. În dorinţa de a avea măcar „o istorie de succes” în cadrul Parteneriatului Estic, aceştia închid ochii la ignorarea legislaţiei moldoveneşti de către proeuropenii locali şi manipularea cu articolele Constituţiei, la ignorarea intereselor naţionale şi umilirea propriului popor.

Astfel, premierul în exerciţiu Vlad Filat a declarat în cadrul întrevederii de săptămîna curentă cu şeful Delegaţiei UE în Moldova, Dirk Schuebel, că „criza politică nu afectează activitatea structurilor de stat responsabile de realizarea agendei europene”. Iar Dirk Schuebel este convins că „reformele desfăşurate vor contribui la îmbunătăţirea nivelului de viaţă al cetăţenilor”.

În care loc aceste reforme îmbunătăţesc viaţa oamenilor, dacă clasa politică este incapabilă nu doar să conducă ţara, ci şi să ajungă la o înţelegere?

Susţinerea pe care donatorii externi o acordă unui organism politic neviabil provoacă degradarea morală şi etică a reprezentanţilor elitei moldoveneşti, care a simţit gustul puterii de stat. În aceste condiţii, deja pe nimeni nu mai interesează noţiuni ca „onoare” şi „demnitate”, care din oficiu ar trebui să fie prezente la o elită. Iar onoarea şi demnitatea sînt inerente de responsabilitatea pentru declaraţiile făcute. Poate oare cineva în business să-şi permită să se dezică de propriile cuvinte? Poate, dar numai cel care nu ţine la reputaţia lui de afaceri. Cu asemenea persoane nimeni nu doreşte să aibă de a face, de aceea, mai devreme sau mai tîrziu, aceştia dispar din business. Lipsa de principialitate niciodată nu a fost preţuită în relaţiile de afaceri. De ce aceasta înfloreşte în politica moldovenească?

În opinia unor interlocutori ai mei, acest lucru este cauzat nu doar de lipsa de onoare şi demnitate la reprezentanţii puterii, dar şi de analfabetismul acestora, de lipsa unei şcoli de administrare publică şi elementarii „şapte ani de acasă”. „Unul din cele mai mari neajunsuri ale guvernării de astăzi este nepregătirea (neprofesionalismul) şi lipsa de educaţie la reprezentanţii puterii”, consideră un fost funcţionar sovietic, membru al Guvernului Moldovei din prima jumătate a anilor 90. Potrivit sursei citate, un rol esenţial în pregătirea funcţionarilor trebuie să şi-l asume Academia de Administraţie Publică. Însă acolo trebuie să „înveţe nu doar cum să guverneze statul, dar şi ce comportament trebuie să aibă reprezentînd acest stat”. Și să se ţină de cuvînt!

Irina ASTAHOVA

Sursa: NOI.MD