Partidul Liberal Democrat, după multe şi laborioase „căutări”, şi-a făcut publică opţiunea pentru şefia Guvernului, evident, actualul premier interimar Iurie Leancă. Şi cum celelalte partide nu au venit cu vreo altă propunere, preşedintele Timofti l-a desemnat, fără vorbă, pe acesta în calitate de candidat, îndemnând deputaţii să voteze un nou Guvern, pentru a readuce stabilitatea în ţară. (Între altele fie spus, şi alegerea şefului statului, tot stabilitate trebuia să ne aducă.) Prim-ministrul desemnat şi interimar are, potrivit Constituţiei, 15 zile la dispoziţie pentru a forma Cabinetul, urmând să solicite votul Parlamentului asupra programului de guvernare.
Partidul condus de fostul premier Vladimir Filat a anunţat că are chiar şi o echipă de negociatori care ar urma să discute cu partidele parlamentare şi cu deputaţii neafiliaţi, echipă alcătuită din trei vicepreşedinţi ai formaţiunii şi coordonată de premierul desemnat. Consultările privind formarea majorităţii parlamentare care să voteze un Guvern condus de Iurie Leancă au şi început, dar, deocamdată, între liderii PLDM şi PD, urmând ca mai apoi discuţiile să fie purtate de grupurile de negociatori.
Întrebarea pe care şi-o pun comentatorii şi analiştii este: cu ce se va ocupa Vladimir Filat în continuare şi ce va rămâne din imaginea acestuia şi a partidului până la următoarele alegeri parlamentare, în cazul în care adjunctul său de partid va fi confirmat în funcţia de şef al Cabinetului de Miniştri? Se va mulţumi acesta cu rolul de dirijor din umbră al lui Leancă şi cu postura penibilă de însoţitor al acestuia pe la diverse evenimente şi acţiuni ale Guvernului? Şi cât va mai reuşi el să-l dirijeze pe noul premier sau în cât timp ar putea Leancă să-şi schimbe „şăfu”? Pentru că, fără îndoială, odată ajuns premier cu drepturi depline, se vor găsi destui ahotnici să-l preia pe acesta sub tutela lor. Şi Filat nu are cum să nu ştie cât de nestatornice şi vremelnice sunt iubirile în politică.
Prin urmare, cea de-a doua întrebare pe care şi-o pun cu insistenţă toţi cei care urmăresc procesul politic de la noi este: dacă înaintarea unui candidat de către liberal-democraţi înseamnă că aceştia chiar vor ca el să fie cu adevărat şi ales? Ori este un pas spre alegerile anticipate, doar că PLDM ar vrea să dea impresia că nu el este cel care le declanşează.
Asemenea gânduri „negre” ni le-au sugerat chiar declaraţiile pe care le-a făcut şeful PLDM după anunţarea numelui candidatului. Acesta a precizat că vor fi purtate negocieri pentru învestirea noului Guvern doar cu „partidele care ne împărtăşesc viziunile şi care sunt gata să muncească pentru RM”. Câte sunt partidele care-i împărtăşesc viziunile şi, mai ales, care sunt viziunile, rămâne o întrebare deschisă. Intuim că liberal-democratul a avut în vedere PD, dar şi partea „reformată” a PL.
În legătură cu PD, Filat nu a precizat dacă se referă la „viziunile” de până la decizia Curţii Constituţionale de a-i îngrădi accesul la fotoliul de prim-ministru sau la cele votate ulterior împreună cu PCRM. În schimb, ex-premierul a ţinut să reitereze că formaţiunea nu va discuta cu deputaţii din grupul lui Ghimpu, care, „din punctul nostru de vedere, nu au calităţile necesare pentru a asigura un act responsabil de guvernare”.
Filat a declarat şi anterior acelaşi lucru, în cadrul unei emisiuni televizate, dar în termeni ceva mai duri. El a spus atunci că vrea un Guvern stabil, care să poată activa „fără isterie şi, mă scuzaţi de expresie, fără nebunie”. „Isterie şi nebunie în actul guvernării eu personal nu voi mai tolera”, a mai adăugat el. Dar dacă atunci aceasta putea fi considerată o declaraţie spusă la fierbinţeală, reluarea ei acum, când ar putea conta orice vot, înseamnă clar că şeful liberal-democraţilor vrea să excludă orice posibilitate de participare la vot a acestora. Fapt demonstrat şi de evoluţiile ulterioare.
Dar Filat a mai dat de înţeles, în acelaşi context, că în Parlament mai sunt şi alte partide, în afară de PCRM, care ar vrea alegeri anticipate, chiar dacă afirmă că nu şi le doresc, însă „prin acţiuni concrete, directe şi indirecte, duc ţara către alegeri”. Dacă şeful PLDM a avut în vedere PD-ul, atunci, implicit, el recunoaşte că sunt puţine şanse să se ajungă la crearea unei majorităţi parlamentare care să voteze noul Executiv şi, prin urmare, negocierile vor fi, mai degrabă, o pierdere de timp, cum au fost şi cele de până în data de 22 aprilie. Sau totuşi, Vladimir Filat îşi „suspectează” propriul partid de gânduri ascunse?
Îşi doresc democraţii, într-adevăr, alegeri anticipate? Probabil, nu mai mult decât liberal-democraţii şi Filat însuşi, de care lumea ar putea să uite până la alegerile ordinare, aşa cum s-a mai întâmplat şi cu alţi premieri ori demnitari de rang înalt, după ce şi-au părăsit funcţiile şi nu au mai fost atât de des în vizorul camerelor de filmat. Democraţii nu ar mai fi atât de favorizaţi în cadrul anticipatelor, cum ar fi fost dacă rămâneau în vigoare modificările la legislaţia electorală votată anterior împreună cu PLDM, în speţă, votul mixt. Cu atât mai mult, cu cât aceştia nu arată prea bine nici în sondaje şi par să fie la limita pragului electoral. Astfel că, PD chiar ar putea fi interesat în constituirea unui nou guvern, pentru a avea timp să-şi elaboreze noi tactici şi strategii prin care să-şi consolideze poziţiile.
Cine ar mai putea vota un Guvern Leancă şi va fi suficient numărul acestora?
Comuniştii au declarat clar că vor alegeri anticipate, afirmând că nu doresc să participe „nici la negocieri, nici la discuţii despre principiile şi valorile discreditate şi compromise” şi nu par să aibă vreun motiv pentru a-şi schimba decizia.
Judecând după ultimele evoluţii, am putea afirma deja cu certitudine că nici „credincioşii” lui Ghimpu nu vor vota pentru Leancă, despre care şeful liberalilor a afirmat din capul locului că nu are nimic împotriva lui, doar că „... se vede o alianţă cu trădătorii”. „De ce să-mi asum eu actul guvernării, dacă Filat m-a aruncat în opoziţie?” – s-a întrebat Ghimpu încă înainte ca miniştrii săi să fie debarcaţi din Executiv.
Evident, Mihai Ghimpu nu doar a anticipat, ci a ştiut cu certitudine despre remanierile care se aşteptau, atunci când a declarat că, în scurt timp, „vor fi emise nişte decrete de eliberare din funcţie a miniştrilor instalaţi de PL”. Însă el a avertizat că demiterile respective sunt ilegale, pentru că în Constituţie sunt specificate clar atribuţiile Guvernului demis. Or, în acest caz, ar fi trebuit modificată Legea Supremă. Modificările la Legea Guvernului şi extinderea atribuţiilor Guvernului în demisie s-au făcut, în opinia liberalului, anume pentru a putea fi operate aceste remanieri.
Precizăm că ieri, în cadrul şedinţei Guvernului, premierul interimar Iurie Leancă l-a eliberat pe Ion Ceban, care a fost anterior ministru PL al Tineretului şi Sportului, din funcţia de director al Agenţiei Moldsilva. De asemenea, la propunerea lui Leancă, preşedintele Timofti a semnat decretele privind revocarea lui Mihai Moldovanu din funcţia de viceprim-ministru şi a lui Anatolie Şalaru din funcţia de ministru al Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor.
Şeful liberalilor consideră că şi aceste demiteri sunt o dovadă a faptului că se merge cu paşi vioi spre anticipate, altfel nu ar avea niciun haz să demiţi nişte miniştri, dacă, oricum, peste 15 zile, prim-ministrul desemnat va veni în Parlament cu lista noului Guvern.
Respectivele funcţii, cel mai probabil, vor fi gestionate de „reformaţii” din PL, pentru că aceştia şi-au condiţionat deja votul de păstrarea „intactă” a aceloraşi ministere pe care le-a avut PL în Guvernul AIE 2, „pentru a menţine unitatea Partidului Liberal şi a nu dezamăgi încrederea alegătorilor”. Ministerele – da, nu şi miniştrii.
De altfel, deputatul liberal Ana Guţu a declarat că este sigură de faptul că Leancă va întruni majoritatea necesară pentru instalarea Guvernului „proeuropean” şi a reiterat că „grupul reformatorilor din PL va participa la negocierile pentru formarea noului Guvern”.
După toate fentele pe care şi le-au făcut, foştii aliaţi, PD şi PLDM, sunt bântuiţi acum de suspiciuni şi nu mai au nici pic de încredere unii în alţii. Ca şi liberalul Mihai Ghimpu, deputatul PD, Adrian Candu, consideră că înaintarea lui Iurie Leancă nu este decât un joc al PLDM, adevăratele intenţii ale liberal-democraţilor fiind declanşarea anticipatelor. El a opinat că legile anticonstituţionale pe care le-au votat aceştia împreună cu comuniştii sunt un motiv suficient pentru a nu-i mai crede.
Candu şi-a reiterat aceste bănuieli şi după ce Partidul Liberal Democrat a făcut public proiectul viitoarei coaliţii de guvernare, coaliţie care urmează să se numească “Coaliţie Pro-Europeană de Guvernare”.
“Nu putem crea coaliţii de guvernare în baza unor documente puse pe un site de partid. Noi aşteptăm o abordare mai serioasă a discuţiilor în privinţa creării coaliţiei de guvernare”, a declarat democratul, care bănuieşte că PLDM doar mimează negocierile.
Nici deputaţii neafiliaţi din grupul Dodon nu intenţionează să voteze pentru candidatura lui Iurie Leancă la funcţia de premier, pentru că este „un exponent important al ruşinoasei Alianţe pentru Integrare Europeană” şi pentru că Leancă se pricepe „în treburi diplomatice, dar nu are habar cum să gestioneze treburile economice şi sociale interne”.
Prin urmare, chiar dacă unii consideră că Iurie Leancă ar fi şansa noastră de „stabilitate”, de păstrare a cursului european, candidatul care i-ar putea uni pe toţi, fiind evitate, astfel, alegerile anticipate, deocamdată se întrevăd puţine şanse pentru ca acesta să fie ales. Dar, mai ales, nu există niciun indiciu că cei care l-au propus cred şi vor ca acesta să fie într-adevăr ales.
Ioana FLOREA
.jpg)