воскресенье, 21 апреля 2013 г.

Vânt năprasnic de schimbare până la capăt în Partidul Liberal


Acum câtva timp, (încă) şeful liberalilor Mihai Ghimpu spunea, cu toată convingerea, la un post de televiziune, că dacă nu se băga în politică ar fi trăit infinit mai bine şi ar fi avut mai multe vile decât are F. şi toţi cei „care s-au lipit de putere”. Numai că lupta pentru „cauză” a fost mai presus decât bunăstarea şi confortul personal, de aceea, nici gând de renunţare la politică. „Mie îmi lucrează capul şi, după câte vedeţi… pot vorbi bine”, mai afirma Ghimpu. Totuşi, lucrul în exces pare să-i fi înfierbântat prea tare capul, iar capacităţile oratorice l-au dus pe căi nebănuite.

Vânt năprasnic de schimbare până la capăt a început să bată în Partidul Liberal. Pe parcursul ultimei săptămâni, cam toate ştirile apărute în mediile de informare se referă, într-un fel sau altul, la sciziunea din sânul liberalilor, la duelurile verbale dintre cele două tabere şi, evident, la reacţiile extrem de emotive, uneori chiar violente, ale capului liberalilor, citându-l copios din monoloagele-i deşucheate.

Ghimpu pare să fi avut premoniţii, astfel că a început să scrie opusuri despre trădare încă înainte ca grupul „reformatorilor” să facă pasul fatal şi să-i ceară „capul”. Acesta afirma că ştie că are „trădători” în grupul de deputaţi (probabil, nu ştia că atât de mulţi). Şi că anume o ”doamnă deputat” i-a pus gând rău şi încearcă să organizeze un complot.

Iar inevitabilul s-a produs. Într-o „vinere neagră”, şapte deputaţi ai Partidului Liberal au ieşit în faţa presei cu o declaraţie în care au cerut reformarea formaţiunii şi înlocuirea lui Mihai Ghimpu cu Dorin Chirtoacă.

Aceştia şi-au motivat demersul prin faptul că formaţiunea trebuie să participe la negocierile cu candidatul desemnat pentru funcţia de prim-ministru, în vederea învestirii noului Cabinet de Miniştri, pentru că retragerea de la guvernare ar însemna că alţii „vor beneficia de proiectele europene deja demarate, acumulând beneficiu electoral înainte de alegerile din 2014”. Ei au mai dat de înţeles că Ghimpu ar face jocul democraţilor, care ar intenţiona să preia ministerele gestionate actualmente de liberali. Cu siguranţă, viaţa la guvernare este mai dulce decât în opoziţie.

Grupul „reformatorilor” şi-a exprimat nemulţumirea faţă de politica promovată de Mihai Ghimpu, de deciziile pe care le ia acesta în mod autoritar, dar şi de discursul electoral şi limbajul violent.

Ce înseamnă cu adevărat limbajul violent al lui Ghimpu s-a văzut mai târziu. Ghimpu s-a dezlănţuit pe la toate posturile de televiziune, pe la diverse întruniri ale formaţiunii şi a fost mai „impuls” ca niciodată. Chiar dacă în unele privinţe ar şi fi avut o doză de dreptate, discursul descalificant a provocat dezgust şi i-a oripilat chiar şi pe unii susţinători ai acestuia. Mihai Ghimpu a împărţit şi insulte, şi ameninţări, i-a făcut cu ou şi cu oţet pe „puciştii” cărora numai la reformă nu le stă gândul, a cerut să-i fie înapoiate „briliantele” şi celelalte bunuri împărţite de el în accese de generozitate. În opinia lui, adevăratele intenţii ale răzvrătiţilor sunt debarcarea lui din funcţia de preşedinte şi acordarea votului pentru Filat.

„Ca nişte ţâstari au dat lovitura pe la spate. Ce fel de colegi am eu? Asta îi deranjează, că sunt preşedinte, că nu pot fi dirijat nici din interior, nici din exterior. Nu vă puneţi cu mine că eu sunt urs şi vă strivesc când este vorba de interesul naţional”, a ameninţat bătrânul liberal.

Foştii săi colegi de partid, pe care Ghimpu i-a instalat personal în diverse funcţii, par să fie cu toţii nişte netrebnici adunaţi de pe drumuri. Cel puţin asta a sugerat şeful lor de partid. Astfel, Marinuţă era un şomer care a venit în partid direct de la prăşit pătlăgele pe malul Nistrului. Mai mult decât atât, el a descoperit acum că „cârtiţa” a pledat într-o lucrare, în perioada 2004-2006, pentru federalizarea Republicii Moldova, şi a vorbit despre „ocupaţia germano-română a Basarabiei”.

Cu Marinuţă Ghimpu pare să aibă nişte socoteli aparte, altercaţiile culminând cu un scandal-monstru la şedinţa filialei PL din raionul Dubăsari, când cei doi au fost pe cale să se ia la bătaie. Liberalul înfuriat a încercat să smulgă nişte foi din mâinile ministrului în exerciţiu al Apărării, afirmând că acesta ar face nişte note pentru Filat.

„Ieşi afară, banditule! Ieşi de-aici! Trădător ce eşti tu! Acum îşi notează să-i raporteze lui Filat. Doamne, eu l-am făcut ministru şi general. Îi munca mea şi banii mei aici, nu ai lui”, a tot răcnit Ghimpu, pe care încerca să-l potolească publicul aflat în stare de şoc.

Din atacurile furibunde ale lui Ghimpu înţelegem că el, de fapt, a împărţit funcţii pentru ca „beneficiarii” să-i fie recunoscători lui personal până la moarte. Şi nu pentru că ar fi profesionişti desăvârşiţi în domeniul pe care îl gestionează. Adică, cineva care a ajuns ministru nu are nimic cu ecologia şi se pricepe doar la „muşte”. La unu i-a dat bani pentru că are copii, pe altul l-a adus din nu ştiu ce bortă şi l-a făcut deputat, un al treilea l-a rugat să-l ajute, iar celălalt era sărac şi i-a dat o funcţie ca să aibă ce mânca. Acum Ghimpu ne mai spune că unu-i prost, altu-i profitor, iar celălalt – un beţiv care aşteaptă să i se toarne suta de grame. Dar, atenţie, toţi aceştia, aşa cum îi descrie şeful liberalilor, au condus ministere, agenţii şi alte instituţii, au devenit legiuitori. Să intuim că şi cei care încă nu l-au „trădat” sunt la fel? Ce fel de partid şi-a făcut atunci Ghimpu „pe banii lui”? Şi de ce s-a rupt la guvernare, s-a zbătut pentru pârghii? De unde oameni pentru aceste funcţii, dacă, iată, afirmă că îşi adună cadrele din lanurile de pătlăgele şi de la prins muşte. Şi oare nu înţelege „politicul” experimentat Mihai Ghimpu că asemenea afirmaţii şi invective îl descalifică iremediabil, în primul rând, pe el?

”FSB-ul rusesc a pătruns în partidul nostru”, a mai constatat Ghimpu zilele acestea. „Analizând cum au pregătit această chestiune, în lipsa mea şi a lui Dorin Chirtoacă, e un scenariu pregătit de Moscova. Omul Moscovei în Moldova e Petru Lucinschi. Dar Hadârcă e omul lui Lucinschi. N-am crezut niciodată că un om pe care l-am ajutat 20 de ani o să facă asta”, s-a lamentat Ghimpu cu indignare şi tristeţe.

Liberalul consideră că unii, fiind şantajaţi, au executat comanda Moscovei, lor cerându-li-se să bage „cuţitul în inima lui Ghimpu”.

În afară de FSB, Ghimpu îl consideră vinovat pentru „trădarea” la care s-au dedat membrii săi de partid şi pe Vladimir Filat (care tot mâna Moscovei este) şi care, după ce a distrus Alianţa pentru Integrare Europeană, s-a apucat de distrugerea Partidului Liberal: „Lupta pentru distrugerea PL a început pentru că nu dorim să votăm candidatura lui Vlad Filat pentru funcţia de prim-ministru. Păcat că în această luptă au fost atraşi şi mai mulţi colegi din partid”.

Mai mult decât atât, şeful liberalilor afirmă că în ajun toţi pretinşii reformatori ai partidului au fost la Filat, unde s-au înţeles în privinţa votului de încredere pentru noul Guvern. În opinia lui, toţi aceştia ar avea anumite interese meschine şi ar râvni anumite foloase.

“Ei au compromis democraţia. Vor să susţină un prim-ministru corupt. Grupul lor nu are un lider, dar are ca tactică să-l voteze pe Vlad Filat. Doamnei Potâng i s-a promis că va fi ministru al Educaţiei, doamna Guţu are o datorie mai veche pe care trebuie să o întoarcă, iar domnul Hadârcă este prieten cu domnul Păduraru de la Preşedinţie”, i-a diagnosticat Ghimpu.

Cei vizaţi afirmă că nu s-au întâlnit cu Vlad Filat şi nu au fost puşi la cale de nimeni, doar că s-a ajuns la „paharul supraplin”.

Pe de altă parte, Filat şi-a exprimat speranţa că PL va soluţiona cât mai rapid această criză internă, pentru că vede în acest partid un partener de guvernare stabil, alături de care să realizeze angajamentele asumate în faţa cetăţenilor. Totodată, el a afirmat că nu vede nicio legătură între criza din PL şi procesul politic de negocieri care are loc în vederea învestirii unui nou guvern.

Filat ştie ce spune, pentru că este „specialist” în „soluţii de criză”. Din AMN-ul lui Urechean nu a rămas nici numele. Ce-i drept, toţi cei care s-au lăsat absorbiţi benevol şi cu încredere de către hulpavul premier s-au ales cu funcţii mai mult decât onorabile prin diverse structuri ale statului.

Zi de zi, Mihai Ghimpu încearcă să le bage în cap tuturor că el este şeful, că el este cel care exprimă politica partidului, că nu-i va da nimănui dreptul să stabilească politica partidului şi că „Ghimpu nu poate fi dirijat de nimeni (se pare că nici chiar de el însuşi), pentru că Ghimpu intuieşte trădarea”.

Totodată, el ar fi dispus să manifeste clemenţă şi să-i ierte pe cei rătăciţi, dar nu chiar pe toţi. „Pe Hadârcă, Guţu şi Bodrug nu-i primesc înapoi, chiar să vină rezoluţia lui Obama. Nu-i iert!”, a decretat Ghimpu, care este în stare să-l mănânce pe Ion Hadârcă „cu tot cu papuci, cu pantaloni şi cu sandale”. „Nu vă puneţi cu mine, că vă strivesc. N-aveţi caracterul, experienţa şi demnitatea mea!”, i-a somat el.

Însă pe ceilalţi i-a îndemnat să se pocăiască şi să nu dea în preşedintele care le-a dat „scaune şi maşini”. Pentru că deciziile Consiliului pot fi anulate, iar cei care-şi vor cere iertare ar putea fi reprimiţi în familia liberală iubitoare.

Doar că „reformatorii” nici nu se consideră plecaţi din Partidul Liberal, iar decizia prin care au fost excluşi din partid o consideră ilegală.

Totuşi, de ce tocmai acum a ajuns „supraplin” paharul şi s-a produs răzvrătirea? Capul liberalilor nu a strălucit niciodată printr-un stil verbal mai sobru şi elevat. Ba din contra, a fost întotdeauna slobod la gură, uneori la limita decenţei, a lansat atacuri dure în adresa oponenţilor, a făcut glume neinspirate şi de prost gust, şi-a impus autoritar punctul de vedere, a folosit un limbaj violent, dar aproape întotdeauna a fost susţinut şi aplaudat de colegii săi. Adică, discursul „reformatorilor” care-l blamează acum pe Ghimpu, îi reproşează limbajul violent, retorica electorală, şi-ar avea rostul şi dreptul la viaţă, dacă nu ar fi fost tot ei cei care l-au tolerat şi susţinut până nu demult.

Câteva constatări de încheiere. Liberalismul nu are nimic cu Partidul Liberal al lui Mihai Ghimpu. Sau invers. Partidul care a promis promovarea tinerilor şi schimbarea până la capăt a fost încropit din oameni întâmplători aduşi de cineva pentru a-i face miniştri, din vechi camarazi de pe câmpuri de lupte eşuate, din persoane utile partidului şi liderului, din unii momiţi cu avantaje materiale şi funcţii, din oameni plătiţi cu bani munciţi din greu de liderul partidului. De unde doctrină, cine să se gândească la doctrină?

Într-o privinţă Ghimpu ar fi putut avea dreptate, în cazul în care s-a gândit seros să se retragă în opoziţie până la viitoarele alegeri. Aflarea la guvernare nu are cum să-l mai ajute nici pe el, nici pe partidul său. Dimpotrivă, retragerea în opoziţie ar putea chiar să-l avantajeze electoral şi să-i priască. Pentru că se apropie timpul scadenţei, când puterea va trebui să dea socoteală în faţa alegătorilor şi să spună ce a făcut şi cum şi-a onorat promisiunile. Iar de făcut nu a prea făcut nimic. Şi atunci, pentru Ghimpu este mai rentabil să se distanţeze de pe acum de această putere (cum a făcut, de altfel, întotdeauna, atunci când treburile nu au mers prea bine). Până la alegeri, el va blama guvernarea care fură, este coruptă şi are interese. Şi doar el este cinstit, nu a minţit, nu a furat şi a luptat timp de douăzeci şi nu ştiu câţi ani pentru popor. Doar că degeaba.

Ioana FLOREA

Комментариев нет:

Отправить комментарий