Astăzi, președintele Nicolae Timofti l-a numit pe ministrul ad-interim de relații externe și integrare europeană, Iurie Leancă, prim-ministru interimar al Republicii Moldova. După opinia mai multor experți, el este totodată și cea mai logică candidatură pentru funcția de premier din punctul de vedere al celor două părți cointeresate: al puterii reale din Moldova, controlată de Plahotniuc, și al patronilor externi în persoana eurobirocraților. Înlăturându-l pe Vlad Filat din conducerea supremă a țării și realizând scenariul de plasare a lui Leancă în fotoliul de premier, Plahotniuc va putea lua sub controlul său personal întreaga economie, inclusiv băncile și întreprinderile de stat profitabile, cum sunt, bunăoară, Moldtelecom, Metalferos etc. Își dă el bine seama că Leancă, preocupat de problemele eurointegrării, nu se va implica serios în economia moldovenească.
Pe de altă parte, pentru Plahotniuc, Leancă prezintă un interes și ca lobbyst al alipirii la România (o perspectivă ce face parte din planurile lui Plahotniuc), dar și ca persoană care se bucură de încrederea Europei. Nu este vreun secret faptul că Leancă în satisface pe europeni mult mai mult, decât Filat. Drept dovadă, fie și indirectă, a acestei încrederi servește și sosirea urgentă, noaptea trecută, la ședința ad-hoc a PLDM-ului, a reprezentantului special al UE în Moldova Dirk Schuebel. Probabil, a fost delegat pentru a pronunța verdictul Europei privind „noul candidat sau alegerile anticipate”, pe care Schuebel l-a repetat azi reprezentanților presei.
Imaginea lui Leancă în mediul eurobirocraților este în mare parte sprijinită de vechiul său prieten de la MGIMO (Institutul de stat pentru relații internaționale din Moscova), Stefan Füle, care, prin coincidență, s-a pomenit în funcția de controlor al programelor de integrare europeană a Moldovei. Unii experți sunt de părerea că Füle și Leancă pot fi organizatorii unor „scheme sure” de spălare a granturilor europene, destinate dezvoltării „democrației” în Moldova. Nu-i exclus că anume din această cauză tandemul lor, în opinia comisarilor europeni și a comentatorilor politici, este unul bine pus la punct și eficient.
Pentru Moldova, însă, Leancă rămâne a fi un demnitar de stat, care trădează interesele naționale. Lucrând, în trecut, un șir întreg de ani pentru patronul ASCOM GRUP Anatol Stati, Leancă a devenit o persoană de încredere a businessmanului și îl ajută în rezolvarea problemelor de ordin politic. Busimessul lui Stati are caracter internațional: venitul principal îi aduc vânzările de gaz și petrol în Kazahstan, Turkmenia și Sudan. Stati are de câștigat și în Europa, efectuând tranzacții de bani, în primul rând, prin conturi din băncile elvețiene. Conform unor date, Stati colaborează activ cu serviciile speciale occidentale care, din câte se pare, îl ajută să-și controleze businessul în schimbul unui trafic de influență politică (prin persoane de genul Filat, Leancă, Ana Guțu etc.) în Republica Moldova.
Activând în fostul guvern Filat, Leancă nu a obținut rezultate cât de cât importante pentru popor. Reamintim că Leancă s-a evidențiat prin repetatele sale declarații despre dorința de-ași prezenta demisia (analiștii leagă aceste declarații de dorința constantă a lui Leancă să plece la lucru la Bruxelles). Leancă a promis oficial că Moldova va semna cu Uniunea Europeană un acord despre regimul liberalizat de vize, iar în cazul nerealizării acestei promisiuni declara că își va da demisia. Se știe bine că aceste promisiuni nu au fost îndeplinite, de fiece dată stabilindu-se niște termene noi. La finele anului 2012, Leancă și-a semnat totuși cererea de demisie, care însă nu a fost acceptată de prim-ministrul de atunci, Vlad Filat.
În perioada acelor evenimente Partidul Democrat din Moldova, controlat de Vlad Plahotniuc, prin gura liderilor săi nominali solicita și insista asupra demiterii lui Leancă pe motiv că acesta nu și-a îndeplinit promisiunea. Astăzi însă, după ce Plahotniuc l-a măturat de pe scena politică pe Filat, Leancă a devenit un atu în joaca tot mai activă de cotropire a statului moldovenesc și de forțare a procesului de unire cu România.

Комментариев нет:
Отправить комментарий