Astăzi mulți dintre noi își
amintesc de o replică din filmul artistic ”Șaptesprezece clipe ale primăverii”,
cînd cu cîteva săptămîni pînă la căderea celui de-al Treilea Reich, Muller
spunea că ”actuala generație este pierdută pentru noi - ea nu ne va ierta
bombardamentele...Iar pentru nepoții noștri, vom fi eroi. Iar cînd cineva, în
loc de ”bună dimineața” vă va saluta cu ”heil”, iată atunci, Stierlitz - va fi iarăși nevoie de noi!”.
Replica din această producție
cinematografică renaște în memorie nu întîmplător. Ciudat, dar criminalul
fascist a prevăzut, cum vor evolua evenimentele peste zeci de ani. Cel mai
groaznic lucru, este faptul, că astăzi neofascismul românesc prinde rădăcini în
Moldova - țară care a plătit pentru Marea Victorie cu viața a 300 de mii de
ostași, sute de mii de persoane împușcate, zeci de mii de oameni deportați și
chinuiți pînă la moarte în lagărele de concentrare.
Integrarea Europeană în stil
moldovenesc
Astăzi putem urmări, atitudinea
criminală a reprezentanților actualei puteri față de cetățenii Moldovei.
Xenofobia, profanarea monumentelor sovietice, umilirea și batjocura față de
veteranii Marelui Război pentru Apărarea Patriei și a Muncii, privarea persoanelor
de vîrsta a treia de toate compensațiile și indemnizațiile sociale, legalizarea
organizațiilor românești neofasciste de extremă dreapta - toată această politică
este promovată cu succes de reprezentanții puterii, sub acoperirea valorilor și
liberăților europene.
Această ”poveste de succes”
conține și închiderea de către actuala putere a mass-media de opoziție,
războiul deschis cu simbolica sovietică, aplicarea metodelor fasciste de lichidare
a oponenților politici, dezastrul în economia națională și sărăcirea completă a
populației, tineri dezamăgiți, nevoiți să părăsească țara - iată rețeta unică
de integrare europeană în stil moldovenesc. Și să nu uităm de sfidarea normelor
Constituției, creșterea criminalității și ferădelegii, atacurile raider asupra
băncilor și companiilor, închiderea școlilor, grădinițelor, punctelor medicale
din sectorul rural, creșterea prețurilor. La ”desert” avem opinia actualilor
conducători privind succesul guvernării sale în fața comisarilor europeni iar
cireașa de pe tort - este propaganda homosexualismului și disprețuirea
valorilor religioase ale poporului moldovenesc.
Antonescu - ”lumina”
neofascismului românesc în Moldova
Ar fi amuzant, dacă nu ar fi atît
de trist: poporul multinațional al Moldovei a devenit ostatec al neofascismului
românesc, care renaște cu fiecare zi. Eroizarea criminalului româno-fascist,
Antonescu și ideea ”României Mari” domină tot mai mult în mințile oamenilor de
aici. O dovadă în acest sens, este denumirea unei străzi din Chișinău în
cinstea lui Antonescu. Să numești o stradă în numele unui călău fascist într-o
țară, care pretinde în UE, este cel puțin straniu. Autoritățile municipale, în
persoana liberalului Chirtoacă ar putea merge mai departe. Vă imaginați ce nume
notorii ar purta străzile Chișinăului!. De exemplu: bd Adolf Hitler, bd. Paul Joseph Goebbels sau str. Heinrich Luitpold Himmler.
Denumirea unei
străzi municipale în cinstea criminalului fascist Antonescu - este o acțiune
ridicolă, o blasfemie și o batjocură. Să ne reamintim un pic istoria, și anume
cînd în noiembrie 1940, Antonescu a semnat Protocolul de aderarea a României la
Pactul Tripartit. Atunci el a menționat despre ”legătura organică și firească”
dintre legionari, Partidul Național-Socialist German și fasciștii italieni.
Ulterior, Antonescu a abrogat Constituția română, a amplificat represiunile
împotriva opoziției, iar la sfîrșitul anului 1940 a deschis în România 35 de
lagăre de concentrare. ”Garda de Fier”, condusă de Antonescu a început să
desfășoare adevărate acte de terorism împotriva propriului popor.
Toate aceste batjocuri și crime
ale lui Antonescu împotriva poporului Moldovei la începutul Mareului Război
pentru Apărarea Patriei sunt de nedescris. Propaganda de doi bani sub
acoperirea ”României Mari” s-a adeverit a fi nimic altceva decît o teroare
împotriva poporului molodvenesc multinațional. Imediat după intrarea trupelor
românești pe teritoriul RSSM, au fost create ghetto-uri, unde au fost supuși
chinurilor și omorîți cca 300 mii de evrei. Cu regularitate erau efectuate pogromuri
împotriva rușilor, ucrainenilor, bulgarilor și găgăuzilor. Chiar și
reprezentanții națiunii titulare - moldovenii, erau supuși umilințelor și
persecuțiilor din partea regimului român fascist.
Uimitor, că o astfel de persoană
inumană, condamnată de întreaga omenire pentru crimele săvîrșite și blestemat
de istorie, astăzi este un adevărat erou pentru tinerii cu viziuni de extremă
dreapta. Și mai uimitoare sunt încercările București-ului de a justifica toate
crimele lui Antonescu. Amintim, la începutul lunii decembrie 2006, Curtea de
Apel București a emis o hotărîre, prin care mareșalul Antonescu parțial a fost
achitat pentru alianța cu Germania în războiul împotriva URSS. Magistrații
bucureșteni l-au declarat pe Antonescu și adepții acestuia drept nevinovat de
crimele comise împotriva omenirii. Și asta nu e tot. Instanța de judecată din
România a recunoscut ”războiul pentru eliberarea Basarabiei și Bucuvinei de
Nord” legitim ”începînd cu 22 iunie 1941 pînă la înlăturarea amenințării
militare sovietice”. Decizia Curții de Apel București a fost anulată de Curtea
Supremă de Justiție din România în mai, 2008.
Chiar și în aceste condiții,
răspîndirea neofascismului românesc nu a
încetat. Recent, președintele României, Traian Băsescu și-a permis să facă
referire la ”clasicul” Antonescu (vis-a-vis de evenimentele din Moldova) și
chiar să-l citeze, spunînd ”Români, vă ordon - treceți Prutul!”. Evident,
comentariile sunt de prisos.
Evoluția neofascismului în
Moldova
Astăzi eroizarea călăului fascist
Antonescu și a ”meritelor” acestuia, în special par a fi o blasfemie. Țara,
care cu sînge a plătit pentru Victoria în acel război, pentru libertatea și
independența sa, astăzi este cuprinsă de neofascismul românesc, și desigur, cu
acordul tăcit al autorităților.
Primii germeni ai neofascismului
în Moldova și-au făcut apariția încă la sfîrșitul anilor 80, ai sec. trecut,
cînd se forma Frontul Popular. Părinții noștri țin minte acele vremuri, cînd
cei care nu cunoșteau limba ”română” erau dați afară de la lucru, cum cetățenii
țării erau privați de un loc de muncă doar pentru că nu erau reprezentanții
națiunii titulare. Mulți își amintesc de demonstrațiile naționaliștilor români
din PMAN, și desigur, sloganul antirus ”Cemodan! Vokzal! Rossia!”.
”Progresul” naționalismului român
a provocat în rezultat conflictul fratricid de pe Nistru, care încă atunci a
divizat țara în două tabere: a celor
care nu doreau să accepte noul stil de viață pro-român, și a celor care au fost
nevoiți să accepte acest lucru. Escaladarea urei și a intoleranței interetnice,
susținută de guvernarea de atunci, era cît pe ce să provoace un război
fratricid, cînd a demarat ”cruciada” română naționalistă asupra Găgăuziei. În
următorii ani, situația pare că s-a stabilizat, și a devenit clar că,
naționalismul, în special neofascimul român nu are loc pe pămîntul moldovenesc.
Moldovenii și ucrainenii, rușii și bulgarii, găgăuzii și evreii au început să
convețiuiască în pace pe acest pămînt, așa cum a fost secole la rînd.
Cu regret, însă actuala putere a
demonstrat de ce este capabilă pe 7 aprilie 2009. Actualii conducători ai țării
și-au început guvernarea cu pogromuri, fiind devastate sediile Președinției și a
Parlamentului, la fel cum Hitler a procedat cîndva, acuzîndu-i pe comuniști de
incendierea Reihstagului. Anume pe 7 aprilie am văzut chipul adevărat al
neofascimului românesc pe pămîntul moldovenesc. Steagul altului stat arborat deasupra
Președinției, profanarea simbolurilor statalității moldovenești - stemei și
drapelului, negarea necesității de păstrare a statalității moldovenești - toate
acestea reprezintă noul chip al neofasciștilor români, și toate acestea au fost
făcute cu acordul tăcit al autorităților.
Situația a evoluat. Apariția în
oraș a inscripțiilor ”Să terminăm cu acești ruși!”, închiderea școlilor și a
liceelor cu predare în limba rusă, presiunile asupra mass-media în limba rusă,
imposibilitatea de angajare în cîmpul muncii fără cunoașterea ”limbii române”,
legalizarea organizațiilor extremiste, negarea Marii Victorii în cel de-al
Doilea Război Mondial, zvasticile desenate pe monumentele ridicate în cinstea
ostașilor-eliberatori - iată ce a oferit actuala guvernare poporului
moldovenesc, alături de sărăcirea completă a populației.
Cel mai oribil însă este faptul,
că reprezentanții mișcării românești neofasciste, legalizată în Moldova, dar
și reprezentanții organizației Noua Dreaptă interzisă pe teritoriul țării
noastre, locuind în Moldova jură credință ”României Mari”, ridică brațul
într-un salut fascist în fața ”crucii maramureșene” (care foarte mult seamănă
cu zvastica nazistă) și strigă ”Trăiască România Mare!”.
Și cît de ridicolă nu ar părea
situația, actuala putere a Moldovei încearcă să treacă cu vederea acțiunile
deschise și planificate privind lichidarea statalității Moldovei. Mai mult,
prin toate acțiunile sale, autoritățile actuale oferă susținere ”luptătorilor
pentru epurarea națiunii”. Toate acestea se întîmplă, deoarece ei singuri se
simt cu ”pufușor pe botișor”, s-au afundat în propria minciună și sunt gata să
facă orice, doar pentru a se menține la putere.
Moldova deocamdată nu și-a dat
verdictul definitiv vis-a-vis de actualii conducători ai țării. Însă va veni
ziua, cînd cei, care astăzi se află la cîrma Moldovei vor fi judecați și cel
mai probabil își vor ispăși pedeapsa. Istoria este ciclică, domnilor!
Andrei Petric
