Показаны сообщения с ярлыком comunism. Показать все сообщения
Показаны сообщения с ярлыком comunism. Показать все сообщения

среда, 17 апреля 2013 г.

Ultima zi a Moldovei

Moldova, care acum vreo douăzeci de ani trăia cu speranța unei idei mărețe, se pregătește a fie definitiv înghițită de țara vecină, România. Acesta este unicul rezultat al celei mai rușinoase zile din istoria moldovenească modernă. 

La 7 aprilie 2009, o mulțime mare de oameni – preponderent, oameni tineri care s-au ridicat la luptă cu „regimul” – i-a făcut cale verde în țara noastră (vă mai aduceți aminte de sloganul „Stop comunism! Verde pentru Moldova!”?) unei „democrații adevărate” în fruntea căreia s-au lipit, ca ploșnițele, niște hoți banali și meschini care, ca să vezi, sunt din răsputeri susținuți de europenii cei „ideali”. 

Este greu să înțelegi de ce Europa îi susține pe hoți. După toată probabilitatea, pentru Europa „regimurile totalitare” se prezintă ca ceva mai rău. Conform aceleiași probabilități, pe hoți este mai ușor să-i dirijezi. Din simplul motiv că orice gașcă de hoți, deținând controlul asupra unui sector sau teritoriu, tinde să se conformeze nu atât legii nescrise (altfel n-ai chip să ieși din umbră), cât celei scrise, legii oficiale. Pe hoți îi investesc cu „drepturi”, oferindu-le posibilitatea să ignoreze legea. 

Colac peste pupăză, hoții moldoveni s-au dovedit a fi și politicieni. Unii dintre ei – politiceni cu un mod de gândire fascist. 

Trist era să privești cum Moldova a votat pentru fasciști. A votat pentru dânșii nu o singură dată și, indubitabil, va mai vota. 

Moldova din motive inexplicabile, aproape mistice, practic într-o clipă și-a distrus demnitatea națională, unitatea, istoria, cultura și, culmea culmelor, și-a trădat religia. 

Moldova n-a gemut de durere atunci când ortodoxia, batjocorită de sodomiți, a fost amestecată cu glod; când o națiune întreagă a fost declarată ca și inexistentă, iar denumirea limbii acestei națiuni – un bluf. 

Moldova a fost sărăcită până la nivelul unui „bomj” umilit pentru plăcerile celor care doresc să guverneze veșnic. Țara a fost scufundată într-o mlaștină morală exact în clipa în care fiecare din noi s-a împăcat cu gândul că pederastia legalizată și este acea valoare europeană, de dragul căreia noi, cetățenii Moldovei, râvnim că fim „cu Europa”. Râvnim să fim vânduți și cumpărați, schimbând pașaportul de culoare albastră pe orice pașaport european. 

Noi am început să ne contrazicem pe noi înșine și să ne dedublăm, având în grijă nu atât viitorul copiilor noștri, cât viitorul „toleranței” europene față de dânșii. Moldova, pe neașteptate, a uitat de spiritualitatea sa de veacuri, a început să discute despre niște „strămoși români”, neobservându-i pe bunicii și bunicile încă în viață, care trăiesc alături de noi și care ar putea să ne povestească o istorie nici pe departe „a românilor”... 

Iată de ce morala... morala nu mai are nimic comun cu noi. 

Noi trudim sârguincios în folosul Dreptului puterii hoților, uitând din câte se pare că dreptul nu întotdeauna înseamnă și lege. 

Mare este puterea hoților. Slavă ei! 

Mare este puterea mass-media corupte. Slavă ei! 

Mare este puterea spirituală a mitropolitului Moldovei Vladimir. Slavă și lui! 

Mare este puterea fasciștilor smintiți. Slavă lor! 

Mare este puterea poporului care și-a plecat smerit capul. Slavă lui! 

Democrația liberală deja de patru ani este cu noi. Marele ei simbol falic a devenit el, acela pe care au încercat să-l facă lider al națiunii. Al unei națiuni care, astăzi, nici măcar nu știe în care dumnezeu să mai creadă, căci l-a vândut până și pe Dumnezeu... 

Monstrul senil al politicii moldovenești – un președinte-moșuleț care nu se bucură de respect nici măcar din partea fasciștilor moldoveni, care-i sunt tovarăși de idei și care cer de la toți concetățenii, inclusiv de la cei alolingvi, să se numească români – astăzi este investit cu Dreptul. Cu un drept după lege, după aceiași lege în baza căreia pe timpuri, în perioada sovietică, el hotăra soarta oamenilor, trimițându-i la Costiujeni, la casa de nebuni. Adică el, președintele de astăzi al Republicii Moldova, țară care se vrea integrată în Europa, recunoaște deshis că este un handicapat moral cu studii juridice de factură sovietică, handicapat care, dacă i-o va cere vreo lege nouă de azi, va împușca oameni – tot de dragul „justiției”. Și nu contează faptul că încă mai ieri individul, care răspunde la numele Timofti, a combătut anticomunismul și românismul. Principiile nu au nici un sens atunci când ele lipsesc. 

Istoria nu ne învață nimic. 

Noi nu am crezut în 7 aprilie. Și, cu siguranță, noi nu vom crede că mâine vom fi din nou umiliți.