Deja de o săptămână, Curtea Constituţională îi dă zor cu examinarea sesizărilor privind demiterile, abrogările, anulările şi alte minuni legislative care s-au produs în ultima perioadă. Pachetul de legi votate, apoi revotate, apoi contestate, în funcţie de conjunctură, interese, aranjamente, au generat zilele acestea o mulţime de declaraţii şi comentarii care, practic, au bulversat principalele instituţii ale statului, plasându-le sub semnul incertitudinii şi neîncrederii.
Niciodată până acum, Curtea Constituţională nu a fost atacată atât de dur, iar deciziile acesteia nu au fost comentate şi contestate atât de virulent, inclusiv de către înalţi demnitari de stat. Scopul acestor atacuri fiind justificarea unei „reforme” a CC, adică dizolvarea Curţii şi substituirea actualilor judecători. Evident, tot în goană mare, tot la mica înţelegere, fără consultări, fără un consens larg, fără a ţine cont de prevederile constituţionale ori de recomandările organismelor europene, cum ar fi Comisia de la Veneţia, de exemplu. Ne întrebăm însă ce va schimba o astfel de reformă? Cu cine vor fi înlocuiţi magistraţii care „au pierdut încrederea”? Cu alţii care se vor bucura de încrederea nemulţumiţilor de astăzi?
Justiţia legată la ochi şi politicienii legaţi la cap
Din pachetul de legi votat în galop de comunişti şi liberal-democraţi pe data de 3 mai şi contestat ulterior la Înalta Curte de deputaţi liberali şi neafiliaţi, două au fost declarate neconstituţionale: extinderea atribuţiilor premierului interimar, ceea ce a atras după sine repunerea în funcţie a miniştrilor liberali demişi de Iurie Leancă şi Hotărârea Legislativului privind demiterea procurorului general. Curtea a decis că demiterea lui Marian Lupu din funcţia de spicher şi instituirea interimatului funcţiei de preşedinte al Parlamentului a fost constituţională. Iar sesizările privind abrogarea sistemului electoral mixt şi verificarea constituţionalităţii hotărârii Legislativului privind trecerea Centrului Naţional Anticorupţie în subordinea Guvernului, urmând ca şeful acestei instituţii să fie numit prin decret prezidenţial, la propunerea prim-ministrului, au fost respinse.
Amintim că anul trecut, fosta majoritate parlamentară a votat pentru trecerea CNA în subordinea Legislativului şi alegerea directorului general al Centrului de către Parlament, în urma concursului organizat de Comisia juridică, numiri şi imunităţi. Schimbarea făcea parte din strategia de reformare a instituţiei, elaborată cu sprijinul experţilor europeni.
Nu discutăm acum dacă este sau nu Curtea politizată, dacă manifestă sau nu obedienţă faţă de anumiţi actori politici. Problema este, mai degrabă, a politicienilor, care, în goana după funcţii, foloase şi interese, încurcaţi în înţelegeri şi aranjamente, ghidaţi de setea de răzbunare şi revanşare, calcă în picioare legislaţia, adoptă decizii contradictorii, votează legi neconstituţionale, abrogă legi votate anterior, aduc totul până la absurd, apoi se arată scandalizaţi de faptul că Înalta Curte le indică asupra neconstituţionalităţii acestor decizii. Oare nu politicienii care votează legi, demit, subordonează, dau şi iau împuterniciri, taie şi spânzură, exclusiv din interese politice, din raţiuni personale şi de partid, au pus Curtea în această situaţie ingrată?
Culmea este că aceştia s-au arătat miraţi şi deranjaţi de graba cu care CC a purces la examinarea sesizărilor. La drept vorbind, pe noi ne-a mirat mai mult graba cu care au fost adoptate, apoi abrogate, toate aceste legi.
Pentru cei care au uitat, amintim că fostul spicher Marian Lupu l-a desemnat, în dimineaţa zilei de 18 aprilie, pe Corneliu Gurin în funcţia de procuror general, iar către amiaza aceleiaşi zile Gurin era deja procuror general, ales cu votul PD şi PLDM.
Ne întrebăm, unde le-a fost capul acestor deputaţi „responsabili” atunci când au schimbat, printr-o simplă ridicare de mână, întregul sistem electoral al Republicii Moldova. Fără o expertiză internaţională, fără a iniţia discuţii cu societatea civilă şi cu specialiştii în domeniu, fără a se gândi la consecinţe. Doar pentru că şi acesta a fost un element al înţelegerii care trebuia să-l menţină pe şeful liberal-democraţilor în funcţia de premier.
Câţi experţi, politicieni, analişti au avertizat atunci, în van, că nu este cazul să se grăbească, că respectiva modificare este prematură pentru ţara noastră, pentru că într-o democraţie precară, cu o economie la pământ, cu populaţia sărăcită, sensibilă la pomenile electorale, cei cu bani vor corupe atât alegătorii, cât şi aleşii.
În acelaşi mod a fost votat, în doar două zile, cu încălcarea procedurilor legale, întregul pachet de legi care au vizat modificarea Codului Electoral, acordarea împuternicirilor suplimentare, numiri în funcţii etc. Liberal-democraţii au votat în disperare tot ce le-au cerut democraţii, fără a-şi pune întrebări, fără a încerca să conştientizeze ce impact ar putea avea zelul lor legislativ.
Deputaţii nu s-au înţeles şi s-au răzgândit
Din „fatidica” zi de luni, 22 aprilie, când Curtea Constituţională a dat peste cap înţelegeri, aranjamente, speranţe şi împăcări, a început procesul invers, a venit perioada revotărilor, abrogărilor, anulărilor, contestărilor şi demiterilor.
Reformaţii, pocăiţii şi alte categorii de politicieni şi-au revenit brusc din ameţeală, din somnul hipnotic în care s-au aflat şi şi-au amintit că nu au votat, că nu au realizat ce fac, că au fost impuşi de împrejurări, au fost traşi pe sfoară, că li s-au răsucit mâinile şi li s-a tăiat oxigenul.
„Acest proiect corespunde perfect legislaţiei europene pe care am consultat-o şi nu lezează prin nimic drepturile cetăţenilor de a participa la alegeri”, ne convingea şeful fracţiunii PLDM, Valeriu Streleţ, până în data de 22 aprilie. Pentru ca ulterior aceeaşi deputaţi să ne spună că sistemul mixt de votare va avea un impact negativ asupra populaţiei şi că i-ar putea priva pe unii cetăţeni de dreptul la vot. Culmea ipocriziei este că Streleţ se întreba mai târziu de ce au fost votate şi promulgate legile „cu viteza sunetului”, de ce au insistat democraţii „într-o manieră suspectă”? Deputatul liberal-democrat suferă cumva de dedublarea personalităţii? De la cine ar vrea să audă răspunsurile? De ce nu l-a pus în gardă „maniera suspectă” la momentul votării.
„Fracţiunea PLDM, formată din 31 de deputaţi, se întreabă de ce am fost prostiţi? De ce ne-au fost răsucite mâinile pe la spate ca să votăm patru proiecte care vizează exact domeniile de interes ale PD? Până la urmă s-au bătut joc de liderul nostru de partid”, se lamenta liberal-democratul într-o emisiune televizată. Sfânta naivitate! Dar de ce s-au lăsat prostiţi? Aceste afirmaţii pun mari semne de întrebare în legătură cu capacităţile intelectuale ale deputaţilor care pot fi „prostiţi” atât de uşor.
Dar poate nu este vorba de prosteală totuşi, ci de lipsă de scrupule şi de moralitate, de principialitate şi responsabilitate? Pentru că tot Streleţ a oferit şi răspunsul, atunci când a precizat că acesta era „preţul” pentru asigurarea unei noi majorităţi. Majoritate care să-l repună în funcţie pe Vladimir Filat, mai precizăm noi.
Prin urmare, preţul contează. Dacă ţi se oferă un preţ bun, înghiţi totul şi te laşi „prostit”. Aceşti politicieni „incoruptibili” nici nu-şi dau seama că este descalificant să recunoşti că ai votat în grabă şi la hurtă nişte legi extrem de importante, în urma unor înţelegeri obscure, a unor jocuri de interese, dacă pretind, evident, că sunt integri din punct de vedere moral. Şi acei deputaţi care au declarat ulterior că nu au votat pentru candidatura procurorului general ar trebui să poarte răspundere, cel puţin morală, pentru faptul că au minţit la momentul numărării voturilor şi au ajuns mari luptători pentru adevăr doar atunci când nu au mai fost valabile aranjamentele.
„Factorul de stabilitate” nu a funcţionat
Evenimentele care s-au produs în ultima perioadă ne-au dovedit că orice înţelegeri sunt posibile, orice încălcări sunt admisibile, orice lege, oricât de inoportună ori nocivă ar fi, poate fi votată, orice mârşăvie şi coţcărie poate fi acceptată, în numele unui „interes major”, de exemplu, al unei funcţii.
Îngrozit şi îngrijorat, liberalul Mihai Ghimpu a ajuns să vorbească despre uzurparea puterii în stat. El, care nu se dădea dus din funcţia de preşedinte interimar nici dacă i s-ar fi dat cu Constituţia în moalele capului, care l-a sprijinit, timp de doi ani, cu aşi din mânecă pe un alt interimar, Marian Lupu, şi care a pus umărul la instalarea ilegală a lui Nicolae Timofti în funcţia de preşedinte al statului?
Comuniştii, care şi-au declarat clar intenţia de a declanşa alegeri anticipate, i-au ţinut isonul ba unei tabere, ba alteia, ajutându-le foştilor aliaţi să-şi dea reciproc cu bâta în cap.
Şeful statului, pretinsul „factor de stabilitate”, nici nu a încercat să pună capăt debandadei legislative şi nihilismului juridic. Dimpotrivă, a făcut ce i s-a cerut, fără a încerca să păstreze aparenţele unei logici în acţiunile sale. După ce a promulgat în doi timpi şi trei mişcări legile votate până în 22 aprilie, cu aceeaşi viteză le-a promulgat şi pe cele care au anulat deciziile precedente, a emis pe bandă rulantă decrete anticonstituţionale şi s-a alăturat corului care au comentat şi au criticat deciziile Curţii Constituţionale.
Prin urmare, cu ce ne-am ales după mai bine de trei ani de aflare la putere a actualilor potentaţi? Avem o ţară guvernată de politicieni care se zbat, ca peştele pe uscat, pentru funcţii şi pârghii, o ţară marcată în permanenţă de interimat, cu spicher interimar, premier interimar şi cu un preşedinte instalat abuziv, care, actualmente, potrivit sondajelor, se bucură de încrederea a 0,6% din populaţie.
Dar, cu toată această vânzoleală, nimeni nu pare dispus să renunţe prea uşor la osul de ros, la treuca puterii, cum îşi mai numesc politicienii aflarea la guvernare. Deşi această cramponare de putere nu mai poate fi justificată nici prin raţiuni de stat, nici, cu atât mai mult, morale.
Care pe care „prosteşte”?
Astăzi foştii aliaţi sunt iarăşi în febra căutării valorilor şi principiilor pierdute. Împinşi pe la spate de comisarii europeni, aceştia încearcă să dibuie căi de împăcare, de păstrare şi împărţire „echitabilă” a pârghiilor, care par să fie preferabile unui scrutin anticipat cu finalitate incertă.
Un „capăt de vorbă” care să servească drept pretext pentru viitoare aranjamente a şi fost identificat deja. Preşedintele de onoare al PD, Dumitru Diacov, nu exclude că votarea spicherului ar putea fi unul dintre „angajamentele reciproce legate de votarea Guvernului”.
Prin urmare, patetismul premierului desemnat Iurie Leancă este uşor ridicol. Pentru că, în actuala conjunctură, după numeroasele fente şi ţepe pe care şi le-au tras guvernanţii, este greu să ei în serios vorbele acestuia despre „ataşamentul faţă de valorile europene”, despre „partajarea responsabilităţilor şi mai puţin a intereselor”, despre interesele cetăţenilor, care sunt „mai presus decât cele de partid”.
Ultima săptămână de negocieri pe care o au la dispoziţie politicienii ar putea fi una fierbinte. La capătul acesteia am putea afla care pe care a reuşit să „prostească”.
Democraţii au declarat deja că proiectul acordului politic privind constituirea unei eventuale coaliţii de guvernământ şi noile condiţii incluse de PLDM în acest acord nu vor face altceva decât să tragă de timp. Şi că vechiul acord, negociat până în 22 aprilie, oferea o bază suficientă pentru discuţii.
Pe de altă parte, liberal-democraţii au decis să ia taurul de coarne şi, pe lângă trecerea CNA în subordinea Guvernului, au mai inclus în acord şi alte modificări structurale, între care excluderea Prezidiului Guvernului, instituirea Corpului de control al prim-ministrului, instituirea Agenţiei venituri publice, subordonată Executivului, care să încorporeze Serviciul vamal şi FISC-ul, instituirea Agenţiei pentru asistenţă externă, subordonată Guvernului. De asemenea, ar urma să fie trecute în subordinea Executivului Agenţia administrării şi proprietăţii de stat şi Agenţia pentru atragerea investiţiilor şi promovarea exporturilor.
Este greu de presupus că democraţii vor accepta toate aceste condiţii. Sau dacă liberal-democraţii vor insista pe toate modificările, sau se vor mulţumi doar cu o parte din ele. După cum ştim, preţul poate fi negociabil.
Şeful PLDM ameninţa recent că dacă nu se reuşeşte învestirea Guvernului Leancă, liberal-democraţii nu vor mai participa la alte discuţii, iar alegerile anticipate ar deveni inevitabile. Adică, niciun fel de împăcări, iertări şi concesii.
„Liberal-democraţii nu vor mai accepta fel de fel de condiţionări şi nu vor mai participa la circul provocat de unii”, a punctat Vladimir Filat.
Cu siguranţă, circul trebuie închis, iar circarii trimişi acasă. Pentru că au mers prea departe în nesimţirea lor de măscărici şi saltimbanci.
Ioana FLOREA
Комментариев нет:
Отправить комментарий