Care este diferența dintre români și moldoveni?

Pe un moscovit leneș și nepăsător nu-l costă nimic să-l numească pe un constructor moldovean, care și-a făcut prost meseria ”român”. Dacă ții să-l întrebi, de ce a spus așa, el îți va răspunde cu o altă întrebare: dar care este diferența? Într-adevăr, este oare vreo diferență? 

O întrebare deloc simplă. Pentru început, țin să reiterez, că timp de 25 de ani, pe banii Uniunii Europene, în Moldova este promovată o campanie dură în vederea absorbției acstei țări de către România. Partidele unionoste, organizațiile neguvernamentale și mass-media din Moldova beneficiază în acest sens de sume financiare enorme. Pentru studenții moldoveni din România sunt oferite anual mii de burse pentru studii. Pașapoartele românești sunt împărțite practic tuturor moldovenilor. Rămîn actuale declarațiile, precum că românii și moldovenii au o limbă, cultură și soartă comună. 

Scopul acestei campanii este de a-i impune pe moldoveni să-și schimbe identitatea. Cu toate acestea, majoritatea moldovenilor se pronunță pentru păstrarea statalității moldovenești și împotriva ”reunirii” cu românii. Înseamnă, că există ceva, ce-i împiedică pe moldoveni să se recunoască drept români. Ce anume? În primul rînd - istoria. 

I-au eliberat, însă nu pe toți...

Țara Moldovei a fost fondată în anul 1359, cînd nici România și nici noțiunea de ”român” nu exista. Pe locul actualei Românii se afla Voievodatul Valahia , fondat la fel în sec XIV. Atunci așa și se spunea: în Moldova trăiesc moldoveni, iar în Valahia - valahi. 

Ambele voievodate se considerau legate prin rudenie, lucru care însă nu i-a împiedicat pe conducătorii Valahiei (împreună cu turcii, care au acaparat-o în anul 1415) să lupte împotriva fraților moldoveni. Pentru aceasta, în anul 1473 domnitorul Moldovei, Ștefan cel Mare i-a răsplătit Bucureștiului cu sabie și foc. 

În 1812, după un alt război ruso-turc, moldovenii și valahii s-au adresat Imperiului Rus să-i scape de jugul otomanilor. Însă, înainte de războiul cu Napoleon, Rusia a reușit să scoată din ghiara Turciei doar o parte a Moldovei, adică Basarabia dintre Prut și Nistru. Peste Prut a rămas o parte a Moldovei cu capitala la Iași. 

Astfel, pentru o perioadă de 106 ani în Basarabia s-a instaurat pacea, iar Moldova de peste Prut, lipsită de o parte din teritoriu și populație a pierdut din forță. Deaceea, cînd a venit vorba despre unirea Moldovei cu Valahia, București-ul a fost prima vioară, iar Iași - a doua. 

În 1859 această unire s-a produs. A apărut România și noțiunea de ”român”, aplicată față de întreg poporul a statului proaspăt format. Totodată, o parte impunătoare a populației a fostei Moldove se consideră și astăzi moldoveni. Dacă vorbim despre Basarabia, aici pe parcursul sec. XIX și începutul veacului XX, nimeni din locuitori nu se grăbea să se declare român. În acest context, Transnistria nici în pomină nu era. 

Cuvîntul și litera

Identice sunt oare astăzi limba moldovenească și cea română? Savanții au opinii diferite pe marginea acestui subiect, însă limba moldovenească este vorbită deja de cîteva secole, pe cînd limba română - doar puțin peste un secol. 

Iată cum a văzut relațiile dintre moldoveni și valahi în domeniul lingvistic (și nu doar) domnitorul Moldovei, Dmitrie Cantemir: ”Valahii folosesc unele cuvinte, necunoscute pentru moldoveni, pe care însă nu le admit în scrisori și calcă pe urmele moldovenilor în privința limbii și a scrisului, astfel încît recunosc, că limba moldovenească este mai pură decît a lor, chiar dacă nu recunosc deschis acest lucru din rea-voința dintre moldoveni și valahi”. 

Iată ce a scris în 1921 autorităților române un grup de țărani moldoveni din județul Orhei, ocupat de români: ”Ce înseamnă cuvîntul ”volumul”: Intuim, că este vorba despre o broșură (cărțulie). dacă am ghicit, atunci, vă rugăm să nu vă faceți griji și să o trimiteți încă o dată, pentru că nu are cine o citi. Vă spunem încă o dată, dacă cărțulia este utilă pentru noi, scrieți-o în limba moldovenească sau rusă (nu vă temeți de limba rusă, ca dracul de tămîie), și nu în română, pentru că nu cunoaștem prea bine limba română și nu o înțelegem”. 

Cu scrisul totul e mult mai simplu - el diferă, și așa a fost nu întotdeauna. Din momentul formării Moldovei, scrisul la moldoveni (nu la valahi) pe ambele maluri ale Nistrului se făcea în grafie chirilică, iar limba oficială pînă în sec XVII - era slavona veche. Grafia latină a început să fie utilizată la vest de Prut abia după crearea României în anul 1862. 

Imediat, ce România a acaparat pămînturile moldovenești în 1918 și 1941, a demarat procesul de eradicare a grafiei chirilice sub sloganele ”națiunea română” și ”limba română comună”. În 1944 aceste teritorii au fost eliberate. Însă odată cu destrămarea URSS, politica a fost reluată: grafia chirilică a fost înlocuită cu grafia latină, iar existența națiunii moldovenești a început să fie negată. 

Reiterez, că pînă în prezent,majoritatea moldovenilor își păstrează propria identitate. Dacă vorbim despre Transnistria, locuitorii acestei regiuni au respins apropierea de România și intrarea în spațiul geopolitic din Vest, păstrînd grafia chirilică a limbii moldovenești. 

Linia frontului

Potrivit rezultatelor recensămîntului populației efectuat în 2004, 94 la sută din locuitorii țării au declarat, că se consideră moldoveni, și nu români. Liderii Alianței pentru Integrare Europeană de la Chișinău reprezintă o minoritate, în spatele căreia se află București-ul (o situație foare asemănătoare cu cea din Ucraina). Unioniștii au nevoie de această noțiune de ”comună”, pentru ca la momentul potrivit să ridice întrebarea privind unirea tuturor pămînturilor, unde în opinia lor, locuiesc români. 

Ambasadorul României în Republica Moldova, Marius Lazurcă s-a declarat unionist, iar președintele Traian Băsescu a declarat, că mai devreme sau mai tîrziu, România și Moldova se vor uni. Președintele a explicat și baza ideologică a unei posibile uniri: ”România și Republica Moldova - sunt două state independente și suverane, unde însă locuiesc în special români. Pe noi ne unește limba, tradițiile, bucuriile și suferințele prin care au trecut românii în ultimele veacuri”. 

Chiar și în aceste condiții, nici ocupanții români în anii 1918-1940 și 1941-1944, nici predecesorii lor de la Chișinău și București nu au demonstrat pînă în prezent, că națiunea moldovenească nu există. Lupta împotriva unionismului se duce nu doar pa malurile Prutului și a Nistrului, dar și în inimile moldovenilor. Majoritatea moldovenilor nu recunosc identitatea de român. Acest lucru împiedică planurile de absorbție a Moldovei, Transnistriei și a Basarabiei de Sud și a Bucovinei de Nord, regiuni care în prezent aparțin Ucrainei. 

Andrei Safonov

Tradus de jurnaliștii mișcării JOSHOȚII