CUM ARĂTAU ALEGERILE ÎN ROMÎNIA MARE?

„Mai grozavă decât năvălirea tătarilor sau invazia lăcustelor, a venit ziua de alegeri; de alegeri cum sunt înţelese şi practicate de români, de administraţia română, de armata română, de magistraţii români.

A fost o urgie absurdă şi barbară, dezlănţuită de sus în jos peste o populaţie paşnică şi liniştită... S-au arestat delegaţii şi candidaţii, s-au furat urnele şi cărţile de alegători, s-au bătut, mai ales s-au schingiuit şi snopit sub lovituri de ciomege sute de mii de alegători. Îngrozită, populaţia se ascundea în pădure...

Am fost respins de la secţiile de votare cu baioneta în piept. Un colonel isteric – Bolintineanu – urla de dimineaţă: «daţi-i îndărăt, spargeţi capetele cu patul puştii!». La o secţie – singura! – delegaţii au pătruns în urma judecătorului. Au fost daţi afară de judecător şi de un căpitan de infanterie. Pretutindeni, jandarmii şi armata, comandaţi de bătăuşi, brutalizau, ameninţau şi împiedicau de la vot cetăţenii.

Sub ochii mei se petreceau scene de barbarie, de vulgaritate, de laşitate abjectă... La fiecare mişcare eram arestaţi şi trebuia să ne eliberăm cu forţa. La secţia de votare Ceamurlia suntem opriţi de soldaţi din cavalerie. Se încarcă în faţa noastră carabinele. Doi bătăuşi macedoneni, dintre care unul, un criminal cunoscut, comandau armata…

Nici o conştiinţă nu s-a revoltat, nici un om de onoare nu s-a împotrivit. Simţeam, în faţa acestei laşităţi generale sentimentul de ruşine care m-a cotropit când, după asfaltul şoselelor europene, ajunsesem în gropile şi şanţurile şoselelor noastre naţionale...

Câte gropi, câte şanţuri prăfuite şi înglodate mai are şi biata noastră conştiinţă naţională. Câte moravuri din alte vremi, ce educaţie neisprăvită, ce lipsă desăvârşită de simţ al dreptăţii şi al demnităţii individuale”.

Grigore Gafencu, ilustrul diplomat romîn, anul 1931.

sursa