Ţara în care se moare şi se fură

Un bilanţ trist al ultimelor două săptămâni: mulţi morţi şi mulţi deputaţi îmbuibaţi şi aroganţi

Timp de două săptămâni, ziarul FLUX s-a aflat în vacanţă. Trebuie să le spunem cititorilor noştri că, între timp, nimic deosebit nu s-a întâmplat în viaţa publică de la Chişinău. S-au făcut şi se mai fac nişte declaraţii, una mai zgomotoasă şi mai belicoasă decât alta, dar lucrurile nu se mişcă din loc. Mocirla politică dăinuie la Chişinău.

Am scăpat de dracu’ şi am dat peste tat-su’

A, doar că Veaceslav Negruţă a demisionat din funcţia de ministru al Finanţelor. În locul lui a fost numit Anatol Arapu. Oricum, nicio schimbare. Aşa cum Negruţă era omul lui Filat, dar şi al lui Ion Sturza, aşa este şi Arapu.

Diacov: şi la mare, şi la munte, şi la ape minerale

Deputaţii sunt acum la odihnă. Au ales destinaţiile cele mai exotice. Care la mare, care la munte. Iar Dumitru Diacov merge şi la mare, şi la munte, şi la ape minerale, aşa cum el însuşi s-a lăudat presei. Deci, deputaţii, după un an de muncă asiduă, sunt la odihnă bine meritată. Au plecat cu satisfacţia pe care o are omul care munceşte pe rupte o săptămână întreaga, iar duminica se odihneşte.

Deputata ruşinoasă

Este adevărat că nu toţi deputaţii au mers la odihnă satisfăcuţi de ceea ce sunt şi de ceea ce au. Unii s-au dus ruşinaţi şi chiar scârbiţi de salariile pe care le primesc în calitate de deputaţi. Spre exemplu, Ana Guţu, pe care năbădăiosul Ghimpu a făcut-o deputat pe lista PL, iar pe urmă cucoana s-a reformat, a declarat la un post de televiziune că îi este ruşine de salariul pe care îl primeşte. „Când mă întreabă un coleg dintr-un stat din Uniunea Europeană, nici nu-i spun, fiindcă îmi este ruşine, este prea mic ca să paradez cu astfel de salariu”, a declarat Guţu.

Păduchele, când se îngraşă, iese în frunte

Şi cucoanei îi este ruşine nu doar de salariul pe care îl are, cel puţin vreo 10 mii de lei pe lună, ci şi de indemnizaţia de concediu pe care au primit-o deputaţii de peste 30 000 de lei de căciulă. Asta în condiţiile în care, în Republica Moldova, câştigul salarial mediu nominal brut este de doar 3 413 de lei şi 80 de bani pe lună. Dar dacă raportăm indemnizaţia pentru vacanţă primită de Ana Guţu cu salariul minim, situaţia este chiar revoltătoare. Şi asta pentru că salariul minim este de 600 de lei. Iar Ana Guţu primeşte un salariu de, cel puţin, 16 ori mai mare, plus la aceasta şi o indemnizaţie anuală. Dacă plusăm veniturile anuale ale unui deputat, inclusiv ale doamnei Guţu, obţinem următorul calcul: 10 000 * 12 + 30 000 = 150 000. Deci, venitul unui deputat este de 150 de mii de lei pe an. Pe când al unui sărman, care în mod sigur munceşte mai mult decât mulţi dintre nesimţiţi din Parlament, este de doar 7 200 de lei (600 * 12 = 7 200) pe an. Practic, venitul unui deputat este de 20 de ori mai mare decât al unui muncitor, care lucrează fizic, din greu şi primeşte un salariu minim. Şi având un venit de 20 de ori mai mare decât al unui om de rând, această ţaţă ajunsă deputat are nas să spună că îi ruşine de salariul pe care i-l dă poporul din munca şi sudoare lui.

La ce le serveşte deputaţilor salariul?

Dar asta nu e tot. Madam Guţu, pentru că este mai puţin sprinţară la minte, a dat pe guşă nemulţămirea care cloceşte în tărtăcuţa ei de deputat reformat. Alţi deputaţi însă, mai şmecheri, mai subţiri la minte, nu la tors, au tăcut mâlc. Nu s-au plâns de salariul mic pe care li-l dă poporul. Mai ales că pentru foarte mulţi deputaţi, dacă nu chiar pentru aproape toţi, acest salariu nici nu contează. Acest salariu este nimic în comparaţie cu veniturile de milioane pe care şi le asigură parlamentarii prin tot felul de activităţi criminale sau, în cel mai bun caz, de lobby.

Sportul naţional în Republica Moldova: să se moară pe şosele

Dacă se întâmplă ceva cu adevărat în Republica Moldova atunci acest ceva este canicula care nu mai vrea să plece şi face prăpăd în agricultura ţării. Arşiţa este devastatoare. Dar este adevărat că nu e la fel de devastatoare ca actuala guvernare. Dar arşiţa va trece în câteva zile, aşa promit meteorologii, pe când pe actualii guvernanţi va trebui să-i mai suportăm încă vreun an şi ceva.

Cam acesta ar fi bilanţul celor două săptămâni. Aici ar mai fi de adăugat încă un lucru pe care nu-l putem trece cu vederea dacă ne-am apucat să contabilizăm toate evenimentele care s-au produs în ultima jumătate de lună. Morţii. Cei care au murit în accidente rutiere, mai ales!, ori s-au înecat în iazuri şi râuri. Şi aici vina nu o putem da pe guvernanţi. De chestia asta este responsabil fiecare în parte, şi cei care au murit, şi cei care au rămas în viaţă. Atât.

Sursa