Fostul deputat liberal Victor Popa a fost numit, săptămâna trecută, cu votul a 51 de deputaţi, în funcţia de judecător la Curtea Constituţională. Decizia colegilor săi din Parlament l-a mulţumit pe fostul preşedinte al Comisiei parlamentare juridice pentru numiri şi imunităţi, acesta menţionând că funcţia respectivă este vârful piramidei pentru un doctor habilitat în drept constituţional. Cei care au votat în favoarea lui Popa au afirmat că au avut în vedere pregătirea sa profesională. Chiar şi liberal-democraţii, care declaraseră anterior că nu vor susţine candidatul liberalilor, pentru că este afiliat politic.
Pe de altă parte, în ajunul votării, Popa dădea de înţeles că s-ar pune la cale un târg şi că fracţiunea PLDM ar fi dispusă să-l voteze, dar în schimbul votului pentru realegerea lui Vladimir Filat în fruntea Guvernului. „Noi nu ne-am târguit”, a dat asigurări şeful fracţiunii PLDM, Valeriu Streleţ, după votare. Dar întrebarea despre târg şi preţ oricum rămâne.
Proaspătul judecător este dispus să stea la straja implementării normelor constituţionale. Fără îndoială, Victor Popa este un bun profesionist. Dar asta nu l-a împiedicat totuşi să voteze, alături de colegii săi de fracţiune, hotărâri şi legi care au fost contestate ulterior la CC, să-l ajute pe şeful formaţiunii pe ale cărei liste a ajuns în Parlament să exploreze „vidul legislativ” şi să-i ofere „suport logistic” la identificarea aşilor de prin mâneci şi de prin buzunare.
Trecem peste perioada interimatului lui Mihai Ghimpu şi peste tertipurile pseudolegale prin care şi-a prelungit acesta şederea la putere. Ne vom referi însă la cazurile în care deciziile luate de Parlament, sprijinite şi fundamentate cu toată verva de către actualul judecător de la CC, au fost declarate ulterior ilegale de Înalta Curte.
Ar trebui să amintim, în primul rând, epopeea demiterii lui Ion Muruianu din funcţia de preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie. Demitere care, o bună bucată de vreme, a fost obsesia şi sensul vieţii lui Mihai Ghimpu.
Prima demitere s-a produs la 4 martie 2010, motivul invocat fiind dosarele pierdute la CEDO şi folosirea calificativului „câini turbaţi” la adresa jurnaliştilor. La 27 aprilie, Curtea Constituţională a decis că Muruianu a fost demis ilegal, iar hotărârea Parlamentului a fost declarată neconstituţională, Muruianu fiind restabilit în funcţia de preşedinte al CSJ.
Ghimpu însă nu s-a liniştit şi în iulie 2011 a insistat iarăşi să fie demis preşedintele CSJ, acuzând că instanţa condusă de acesta nu ar acţiona în baza legii, ci „în baza unor presiuni financiare sau din afară”. Deputaţii AIE l-au susţinut şi au votat în mare grabă, fără a se asigura de respectarea tuturor procedurilor legale. Nerăbdarea deputaţilor părea cu atât mai inexplicabilă, cu cât mandatul lui Muruianu expirase deja.
Ion Muruianu a fost eliberat din funcţie pentru „neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu”, a explicat, la vremea respectivă, Victor Popa, în baza deciziei comisiei parlamentare şi a avizului Consiliului Superior al Magistraturii.
Însă pe data de 4 octombrie judecătorii CC au declarat iarăşi ilegală decizia Parlamentului. Preşedintele de atunci al comisiei juridice a Parlamentului, Victor Popa, s-a arătat extrem de deranjat şi contrariat de decizia Înaltei Curţi, vorbind chiar despre o „anarhie de jurisdicţie constituţională”. Popa a afirmat „ca participant la proces şi ca preşedinte al comisiei juridice care am examinat demersul CSM în baza căruia Parlamentul a luat decizia” că, în viziunea sa, norma materială a fost respectată întocmai. Doar că viziunea sa nu a coincis cu viziunea şi cu argumentele Curţii.
În aprilie 2011, AIE a mai pus la cale un tertip juridic, solicitându-i Curţii Constituţionale să-şi expună opinia privind posibilitatea modificării Constituţiei prin lege organică. Puterea a dorit atunci să modifice majoritatea de voturi necesară pentru alegerea preşedintelui ţării, pentru ca, în felul acesta, Marian Lupu să poată ajunge în fotoliul mult râvnit. Şi, implicit, Mihai Ghimpu să ajungă preşedinte de Parlament.
Printre autorii sesizării a figurat şi şeful liberalilor, iar Victor Popa a fost prezent la şedinţa Curţii Constituţionale în calitate de reprezentant al Parlamentului.
În acest context, ar fi de reţinut câteva enunţuri formulate de Înalta Curte:
- Reglementarea expresă a procedurii de revizuire şi completare a Constituţiei presupune evitarea intervenţiilor în normele constituţionale în funcţie de situaţie.
- Dispoziţia constituţională care consacră expres majoritatea necesară pentru alegerea Preşedintelui, fiind fundamentală pentru validarea alegerilor, nu poate fi ignorată în nicio situaţie.
- Pornind de la principiul supremaţiei Constituţiei, legiuitorul a stabilit o anumită ierarhie a actelor normative, în vârful căreia a aşezat Legea Supremă… Prin urmare, este inadmisibil ca o lege organică să devieze de la prevederea constituţională de substanţă, care consacră majoritatea de 3/5 de voturi necesare pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova.
- Modificarea majorităţii necesare pentru alegerea Preşedintelui ţării se poate efectua doar prin lege constituţională, care trebuie să se încadreze în ordinea constituţională existentă.
- Având în vedere principiul supremaţiei Constituţiei, Parlamentul nu poate institui prin lege organică o altă majoritate pentru alegerea Preşedintelui Republicii Moldova în cazul dizolvării multiple a Parlamentului cauzată de eşuarea alegerii Preşedintelui.
Prin urmare, Curtea Constituţională a decis atunci că Preşedintele Republicii este obligat să dizolve Parlamentul ori de câte ori nu este ales şeful statului, iar Constituţia nu poate fi modificată printr-o lege organică. Explicaţiile fiind pe cât se poate de clare, ne mirăm de ce nu a ţinut cont doctorul în drept constituţional Victor Popa de aceste considerente? Pentru că nu credem că ar fi vorba de necunoaştere.
Ar mai fi de amintit şi votul cu buletinele la vedere pentru candidatul disperat la Preşedinţie, Marian Lupu, care le-a cerut celor din Alianţă să-i demonstreze buletinul, pe toate feţele, înainte de a-l arunca în urna de vot. Deputaţii PL, inclusiv Victor Popa, nu au fost deranjaţi atunci de această cerere neconstituţională şi au votat aşa cum le-a solicitat spicherul.
Ştim deja că Înalta Curte a declarat neconstituţionale respectivele alegeri. Judecătorii Curţii au spus că deputaţii au încălcat legea atunci când şi-au demonstrat public opţiunile electorale, pentru că votul este secret, iar secretul votului nu este doar un drept fundamental, ci şi o obligaţie. De ce nu a fost preocupat atunci expertul Victor Popa de respectarea normei constituţionale?
Actualul judecător CC a avut un rol activ şi atunci când liderii AIE au anunţat, la 15 ianuarie 2012, referendumul constituţional, în cadrul căruia urma să fie simplificată modalitatea de alegere a şefului statului în Parlament. Chiar dacă procedura de alegere a preşedintelui fusese deja declanşată, iar Alianţa a depăşit cadrul constituţional atunci când a întrerupt-o. Dar nu ar fi singurul caz în care politicienii de la putere au luat jocul de la capăt, atunci când nu le-au picat cărţile aşa cum şi-au dorit.
Mai mulţi experţi şi analişti au enumerat un şir de considerente legislative din care acel referendum constituţional nu avea cum să se desfăşoare. În primul rând, un nou referendum republican, în aceeaşi problemă, nu putea avea loc mai degrabă decât peste doi ani din data referendumului precedent. Apoi, iniţiativa legislativă privind modificarea Constituţiei nu avea un aviz pozitiv din partea CC.
Mai mult decât atât, în opinia experţilor constituţionali, altor decât Victor Popa, norma specială care reglementează procedura revizuirii Constituţiei prevede o singură adunare constituantă, şi anume Parlamentul Republicii Moldova, care poate modifica Legea Supremă cu votul a două treimi din deputaţi. Adică, nicidecum un referendum constituţional.
Şi, în cele din urmă, chiar dacă legislaţia privind alegerea şefului statului ar fi fost modificată, respectivele modificări nu puteau fi valabile pentru actualul Legislativ, aşa cum încercau să ne convingă guvernanţii. Or, legea nu poate avea efect retroactiv.
Dar ce-i putea opri pe politicienii decişi să se menţină cu orice preţ la putere? Nimic! Nici chiar pe redutabilul expert constituţional care a susţinut cu înflăcărare ideea referendumului şi a venit cu argumente „imbatabile” privind dreptul poporului „în exercitarea suveranităţii care îi aparţine”, referendumul fiind “un instrument legal prin care poporul participă în mod direct la guvernare”. Doar că „poporul” nu este nici pe departe specialist în fineţuri de guvernare şi mai poate fi şi manipulat cu abilitate de către politicieni. Sau, cel puţin, zăpăcit. Pentru că aceiaşi politicieni, la referendumul precedent, din septembrie 2010, au încercat să-l convingă că trebuie să voteze exact invers, adică pentru alegerea directă a preşedintelui de către „întregul popor” şi nu de către deputaţi în Parlament.
Actuala putere, care a promis în campaniile electorale să construiască un stat de drept, să apere supremaţia legii, în realitate a nesocotit în permanenţă normele legale şi le-a adaptat la nevoile şi interesele de moment. Nu necunoaşterea legii este problema, ci interpretarea acestora după bunul plac.
Acestea fiind spuse, nu ne rămâne decât să credem că Victor Popa va fi un înverşunat şi neclintit apărător al legii la Curtea Constituţională, neinfluenţat politic şi ghidat doar de interesele supreme ale poporului şi ţării.
Ioana FLOREA
Sursa: flux.md
Комментариев нет:
Отправить комментарий